Maya

31 mai...4 luni..aka aproximativ 120 de zile de cand sunt tatic..simt cum ma "loveste" din ce in ce mai tare..cea mai mare si mai frumoasa realizare din viata unui om..un bb mic..sau mai exact o bebita mica si scumpa..well..cineva acolo sus ma iubeste..cel putin pana in momentul de fata..am o fetita mica si dragalasa...hlizita pana la Dumnezeu si cuminte ( doar cand vrea ea)..mai exact..seara e cumintenia intruchipata iar ziua papa ficatii bunicasii si maicasii cu mult talent si pricepere..ce vreti..copilu' sufera de singuratate si daca nu esti langa ea, te striga usor..dupa care mai tare, iar in the end..presupun ca incepe sa injure pe bebelusheasca ei haioasa..sa nu-i fie de deochi da e si precoca de numa..nu avea inca 3 saptamani cand facea ture prin pat..in somn evident..si cand a gangurit prima data..acum nu mai gangureste..acum daca ar putea ar vorbi de-a binelea..doar ca inca nu se coordoneaza..rabdare..si cand o incepe sa te tii..in fiecare dimineata la ora 6 injur de mama focului cand Matza mare imi da coate prin pat si imi zice cu un ton adormit si poruncitor: Du-te de o schimba pe fi-ta!!!!!...la dracu da daca tot faci tu oki sa ii dai sa suga de ce tre sa ma mai scoli si pe mine?..vine raspunsul la fel de candid : sa mai dorm si eu 10 minute..si ma dau jos din pat..cu okii lipiti de somn, cu freza sculata de parca am intrat la 220, impiedicandu-ma de 3 ori in cei 2 pasi pe care ii am de facut pana la patutul Mayei..ma aplec deasupra patului si imi trece orice urma de nerv..fi-mea cu felinarele aprinse, se incrunta o secunda la mine nedumirita dupa care casca gura pana la urechi si imi arata gingii, limba si amigdale intr-un ras de zile mari dintr-un film mut..mai exact rade cu zgomot fix cand are ea chef..daca nu-i e a rade cu zgomot poti sa il aduci si pe boul Ferdinand sa ii spuna ceva hazliu ca e de pomana, iti arata gingiile si restu' sa-ti pui pofta in cui..
In ultima luna de zile am tot fost plecat..a de luni pana vineri,ba de luni pana joi..stau si ma gandesc ( nu prea mult ca iese cu fum) ca cel mai mult imi lipseste surasul Mayei..si daca te enerveaza(asa cum doar un copil care inca nu s-a prins in totalitate ca are maini si picioare dar daca il pui pe burta parca parca ar lua-o la fuga) nu te poti supara ca instant iti trosneste un zambet peste ochi de nu te vezi si iti vine voia buna..imi liipseste seara cand vin de la servici si nu pot sa o iau in brate sau sa ii dau ultima tura de papa, sau sa stau cu ea ochi in ochi sa ma tina de mana pana adoarme...imi lipseste dimineata cand toate frigiderele sunt pline de carne ca tre sa ma dau jos din pat la 6 sa o schimb si ea imi rade de nu mai poate..fara ca eu sa scot un cuvant..imi lipseste privirea ei care ma cauta usor disperata cand imi aude vocea ( cu masa face si mai dihai dar de..ea e principala sursa de laptic..)..nu spun ca primele doua saptamani parca m-a asteptat..a facut oki la miez de noapte cand am ajuns acasa si mi-a zambit..am zis ca daca si a treia oara mai face asa e clar ca e cu intentie..se pare ca a vrut sa imi dea peste nas si a treia oara a dormit de-a rupt patu in doua..
Cand ma gandesc ca iar tre sa plec de langa ea m-apuca batzu..mai mare relaxare decat sa te uiti in ochisorii aia puri cand vii acasa dupa o zi obositoare de munca si sa iti zambeasca candid de parca asta a asteptat toata ziua nu cred ca exista..
Abia astept sa inceapa sa vorbeasca ( cred ca o sa imi treaca repede ) sa am cu cine ma intelege..sper sa ramana hlizita ca mumasa cea cu ras cristalin si vorbareata ca mine ..si daca e asa ..am pus-o in fericire :))
Pana una alta..savurez cat pot si cum pot si imi vine sa o pup sa o albesc pana la decolorare ..o cam rasfat nu? :)

Trandafirii vorbareti..

In romania cand vrei sa faci un gest frumos ai toate sansele sa iasa de tot cacatu'..
Bunaoara, fu ziua Pisicii mari..si am vrut sa ii fac si eu o surpriza frumoasa. Aflasem de la o colega de existenta unui biznis cu flori tatuate..scrise..desenate, cum vreti voi..intru pe situ cu pricina www.speakingroses.ro si oaaaaaaa...incep si ma minunez..trandafiri de tot felul inscriptionati cu o sumedenie de mesaje care mai de care mai dragalase..beton idee..Nush cat de buna afacere este dar ideea e beton..realizarea insa ca la romani..de rahat...fac comanda vineri pentru urmatoarea zi..dau adresa, vreau sa platesc online si nu pot..cica se plateste la livrare..e ok daca se merge pe incredere hai ca poate iashte ceva simpatic..Vine ziua de sambata..astept..astept..astept..se face..2..3..4..incep sa dau telefoane la toate numerele gasite pe respectivul site..canci..numere fantoma..ii umplu frigideru' de carne aluia de si-a facut biznisu asta si merg mai departe..Duminica, a nspea zi dupa scripturi tzar de telefonu'..opaaaa..se pare ca situ nu e chiar mort ..la telefon un individ plin de scuze ca a incurcat colega comanda ( cum palaria lu' anatole poti sa incurci o comanda si sa o trimiti in provincie cand pe adresa scrie mare negru pe alb sector 2 BUCURESTI, nush..ma depaseste) si ca poate data viitoare am mai mult noroc..ii spun ca data viitoare sa imi aduca comanda luni adica urmatoarea zi..sigur nici o problema se rezolva..
Azi e marti..trandafiru' lu peste e in chizda mumasa iar eu m-am umplut de doua ori consecutiv de spume din cauza unui tzepar..
Sa tot faci afaceri in Romania ce sa zic..profesionalismul e in floare..

Botez...

Sunt tatic..stiu, stiu, nici mie nu-mi vine sa cred...si totusi de 3 luni si jumatate imi impart dragostea intre o blonda si o bruneta :)))) ..bruneta e Maya, micul ingeras care efectiv te topeste cu zambetul ei, iar blonda...well..evident e frumoasa mamica a brunetei :)..ca orice copil cuminte si cu minte Maya mi-a spus intr-o dimineata pe vremea cand abia daca facuse o luna ceva gen : Mai tati da pe mine nu ma botezati si voi..ma lasati asa de izbeliste? ma rog, asa imi imaginez eu ca gangurea la mine..nu de alta da tonu' si gesticulatia m-au facut sa cred ca daca nu joc atent imi da si doua :)..si zic ..bine tati te botezam..acu daca vrei tu..putem sa zicem noi nu ?:)) Si apuca-te de organizare..naspa..greu sa organizezi un eveniment de asa amploare...norocu' nostru ca avem niste nasi dati dracului care s-au implicat la maxim, cu dragoste si simt de raspundere si iaca, doua luni mai tarziu la ora 1 familia si prietenii cei mai apropiati au vazut-o pe Maya cum se balaceste in cristelnita fara nici un pic de pudoare urland de mama focului ( exagerez eu..a fost o bomboana de copil )..dupa balaceala cu pricina, imbracata ca o printesica papusica Maya a binevoit de a zambit tuturor ( ceea ce nu face atunci cand e tinuta in brate..mai exact e un pic sceptica asa :)) ) si a trimis tot poporul la restaurant la distractie..unii cu un pahar de vin altii cu un biberon cu lapte, unii cu o fripturica altii cu un biberon cu lapte..unii la dans..altii la somn ca deh sunt in crestere..
Locatia frumoasa, muncarea buna, bautura fara sfarsit..dar in primul si in primul rand invitatii, prieteni apropiati indiferent de natura lor ( prieteni din copilarie, colegi de servici, familie) au facut din aceasta zi o adevarata sarbatoare. Sincer, sceptic cum sunt uneori nu ma gandeam sa iasa asa de bine, insa cred ca s-au vorbit ei intre ei cu totii sa imi demonstreze contrariul..drept urmare o zi de munca, daca nu chiar mai mult, toata lumea a dansat au chiuit, s-au conversat..sincer au fost o multime de momente in care m-am simtit invitat nu gazda, pentru ca au reusit toti sa imi dea acel sentiment de relaxare de care aveam atata nevoie. Mi-am dorit sa fie o zi speciala chiar daca Maya nu s-a putut bucura la propriu ( are ea timp sa recupereze :)) )si impreuna cu nasii si toti cei dragi am petrecut o duminica de vis.
Next time sper sa o facem si mai lata..vedem insa cu ce ocazie :))

Ani de liceu

Peste o suta de oameni, marea parte a profilor din generatia noastra si posibilitatea de a fi din nou, pentru putin timp, liceeni..toate se datoreaza unui efort urias facut de cativa colegi cu nervii tari, facebook-ului care ne-a dat posibilitatea sa ne regasim si nu in ultimul rand dorintei fiecaruia de a mai copilari putin.
In momentul in care ne-am adunat in curte si a inceput cuvantarea domnului Director, am simtit cum ma intorc in timp pana in momentul ultimului clopotel..aceeasi emotie din urma cu 10 ani, acelasi nod in gat ca s-a terminat o etapa din viata, aceeasi teama de viitor totul a fost neschimbat..doar ca acum, 10 ani mai tarziu vazandu-i pe toti profii care "ne-au chinuit" mai mult sau mai putin in decursul celor 4 ani de liceu, am realizat cat de naivi si sturlubatici eram, cat de mult aveam senzatia ca noi le stim pe toate si nu ne ajuta prea mult atatea sfaturi din partea unor oameni cu o experienta de viata vasta. Prima si ultima ora de dirigentie la 10 ani de la terminarea liceului a fost cutremuratoare. Momentul in care am pasit in clasa m-a dus 10 ani inapoi. A fost o ora de dirigentie intre oameni mari, realizati ( copii, cariera, nu importa )si profii cei mai de suflet: diriga, o femeie deosebita care ne-a iubit si a incercat pe cat posibil sa ne trateze fara nici o diferenta pe toti si proful de romana caruia asa cum multi din colegi au spus..ii datoram mult din ceea ce am devenit astazi. Evident fiecare profesor in parte a avut un impact mai mic sau mai mare asupra fiecaruia insa acum fac referire la cei pe care am si avut ocazia sa ii revedem in cazul orei de dirigentie. Nu am sa uit niciodata deviza doamnei diriginte: " ai reusit, mergi inainte..n-ai reusit, mergi inainte"..orice s-ar intampla trebuie sa ne gasim fortele necesare sa depasim orice moment. Nu am sa uit niciodata faptul ca am fost si poate inca mai sunt pe alocuri "branza buna in burduf de caine" asa cum mi-a spus profu' de romana..asa cum cu siguranta v-au spus si voua alti profi..Daca as m-as gandi mai mult, singurul regret pe care l-as putea avea din perioada liceului ar fi ca nu am stiut sa apreciez acesti oameni minunati care au incercat pe cat posibil sa ne definitiveze, sa completeze cat mai mult la educatia primita de acasa. Altminteri, nu-mi pare rau de nimic, am copilarit, ne-am distrat, unii dintre noi si-au gasit dragostea vietii ( se stiu ei cine) am crescut impreuna cu bune si cu rele, si acum 10 ani mai tarziu regasind atatia colegi pot sa spun un lucru...hai sa ne adunam mai des..din pacate viata nu e atat de lunga incat sa ne permita luxul trecerii timpului in van..haideti sa incercam poate nu in fiecare an dar la doi, trei sa mai "profitam" putin de cei care au facut atatea eforturi sa ne puna bazele noastre ca oameni. Acum cativa ani am aflat intamplator ca unu din profesorii dragi s-a stins..nu demult ce-a de-a doua diriga ( D-zeu s-o ierte pe d-na Dincov) s-a stins..timpul trece mult prea repede ..si cred ca putem face un efort toti, ca acum cand batranetile incep sa bata la usa, sa incercam sa aducem o raza de lumina si liniste in sufletele acestori profesori care ne sunt dragi.
Lasand putin tonul acesta sumbru deoparte, sunt convins ca toti v-ati simtit liceeni din nou, ca toti ati petrecut la palat ca la oricare bal al bobocilor ( presupun ca pentru profii nostri o sa fim mereu niste boboci :) )si ca o sa vreti sa va simtit mai des asa...
in incheiere ..ani de liceu..

http://www.youtube.com/watch?v=fcokoGjTpCQ