Buna intrebare!!Vad ca in ultima vreme am tendinta de a face muuuulta filosofie a vietii..fara bascalie fara nimic altceva..o fi de la astenia de primavara!
Deci cum traim? Judecand la rece..cred ca doar visam sa traim...mai greu sa fie un pic invers..probabil ca sunt oameni boemi pe lumea asta dupa care poate veni potopul si ei sa nici nu aibe habar..pentru ca traiesc in lumea lor..o lume de vise ..ce sa mai atata : Don Quijote. Insa, cea mai mare parte din noi cred doar ca visam sa ajungem sa traim. Vedeti voi, toti ne nastem la fel, fara aspiratii dorinte ascunse sau pitici pe creier. Functie de educatie, functie de prieteni, functie de locul de munca etc etc..cu alte cuvinte pe masura ce crestem apar aspiratii, dorinte, mod de viata etc ..si atunci fiecare in felul lui viseaza la un anume mod de trai, la o anumite posibilitate, la o dragoste ideala, la un job perfect, la multe plimbari in jurul lumii si lista poate continua pana ma dor degetele insa evident..ca nu o voi face.
Bine acuma am uitat sa specific..mai exista o categorie de oameni..care pot fi asemanati usor si de la mare distanta cu cei din prima categorie..si anume ma refer la cei care au cam de toate sau pot avea tot ce isi doresc si tot nu sunt multumiti.. te uiti la ei si privirea lor usor bovina exprima frustrari si probleme inexistente, plus o mare mare tristete si neimplinire...viseaza din ce in ce mai mult la lucruri pe care nu le pot avea si cand iau o gura de realitate e ca si cum ar da Luceafarul cu ..curu de pamant!!Nu stiti cum? Iaca asa:
"Cobori in jos Luceafar bland alunecand p-o sfoara
Si da cu curu de pamant sa vezi ce-o sa te doara!.." Bine Eminescu probabil ca face intoarceri de 180 de grade la el acasa in momentu asta drept urmare, sa il lasam in linistea lui.
Sa revenim...deci traim sau visam? Ambele? Poate poate ca un pic din ambele..traim si visam visam si traim si visam sa traim..cate un pic din fiecare?
Si visele si perceptia asupra vietii se modifica pe masura ce inaintam in varsta si incep alte lucruri sa graviteze usor in umila noastra existenta pe acest pamant.
Adevaru e ca in secolul 21 e greu sa mai poti visa cu inima curata..acuma visezi exact functie de ce salariu ai! Daca ai 10 mil pe luna, poate visezi ca dupa ce strangi din cur 6 luni sa te poti duce un weekend la mare. Daca ai 60, deja visezi la plimbari in alte tari, la iesit in oras la club etc..de parca astea ar trebui sa fie vise de oameni normali. Bine nici sa visezi la nemurirea sufletului nu poti ..ca si pentru aia se exista o varsta, da totusi!!!
Si atunci cum spuma marii e? Ca nu mai pricep nici eu nimic! Vorbeam azinoapte cu frate-miu si sfatul batranesc pe care mi l-a dat si pe care il avem toti in minte suna cam asa: Traieste-ti viata, bucura-te de fiecare lucru ce ti se intampla, nu lasa loc pentru regrete astfel incat atunci cand vei ajunge sa tragi o linie, sa fii multumit de tot ce ai facut in viata ta! Chinuie-te si da ce ai mai bun in tine pentru ca doar asa vei fi multumit de rezultate.
Concluzie: Sa iesim un pic din mediocritate, sa incercam sa obtinem poate un absolut ca sa avem siguranta macar a celor mai stringente dorinte!Acuma daca obtinem absolutul :)))) nu cred sa se supere careva!
Pe vremuri cand eram in liceu....la ora e engleza ni se tot dadeau teme d-astea grele..despre teatru despre viata ..tzaca paca..uneori tzaca alteori paca..sa ne facem e treaba..mi-aduc aminte insa ca la vremea respectiva ne gandeam ca viata e ca o piesa de teatru in care noi dam pase noi driblam noi dam gol..cu alte cuvinte jocul pe care il facem pe scena vietii ni se datoreaza aproape in totalitate noua. Aproape, pentru ca sunt multe situatii care nu tin de noi! Si coincidenta face ca in acelasi timp sa apara vorba cu viata bate filmul..
Pe cand eram in India, ma enervam ca filmele lor in afara faptului ca sunt teribil de lungi, la cca 3 ore mai sunt toate vesele cantate ..nimeni nu plange nimeni nu sufera ..viatza e roz..si cand am intrebat de ce? Raspunsul a fost la mintea cocosului..viata in realitate este uneori atat de grea, incat macar prin filme omul sa ajunga sa se mai relaxeze, sa poata zambi, sa se poata duce a doua zi la servici sa dea randament si sa ii ramana energie sa fie un om bun in familie. Cat de simplu, cat de simplu!
Si tot nu ne-am lamurit...cred ca mai bine merem la culcare, si de luni ( ca asa zice tot studentul..de luni!) incercam sa invatam sa traim la maxim, sa visam la maxim si daca se poate sa le si imbinam sa facem un rahat bici si sa tindem spre acel ideal numit fericire ca la 89 de ani sa zambim cand tragem linie, totul o sa este perfect!!
Chalo!
duminică, 25 ianuarie 2009
sâmbătă, 17 ianuarie 2009
If only...
...sau in traducere libera..daca doar.. daca multi de daca in vietile noastre agitate. Nu vreau sa dezbat problema asta..If only...este vorba de un film pe care l-am revazut poate pentru a sasea oara in ultimele 12 luni..ca orice film european nu are hepi end fericit..insa cumva are o nota optimista, sensibila si plina de forta. Nu am de gand sa il povestesc pe de-a intregul insa concluzia mea dupa ce il revad iar si iar..suna cam asa : The Ultimate Proof of love! Sa schimbi locul, sa mori in locul persoanei pe care o iubesti doar ca aceasta sa poata trai in continuare. Suna absolut morbid..Si totusi..dezvoltam putin.
Cuplu..tanar, el in lumea lui fara sa stie sa se manifeste prea mult, ea in lumea ei de artista iubeste cu fiecare por. Ea se urca in taxiu, are un accident si moare. El, are o singura sansa..ziua practic se repeta si incercand sa protejeze ceea ce iubeste, de fapt da frau sentimentelor, invata sa aprecieze ce are langa el ca in final urcand in acelasi taxiu impreuna, el sa o protejeze cu pretul vietii lui. Are logica? Daca nu pune mana si te uita la film, cu multe servetele langa tine daca esti sensibil sau macar un pachet plin de tigari sa ai ce fuma daca vrei sa nu vada mandra ca mai ai un pic si izbucnesti in lacrimi.
Ce mi-a placut asa mult la filmul asta? Un ideal probabil..am spus de mai multe ori ca fiecare avem un oarecare ideal de om care sa fie langa noi tot restul zilelor..insa nu la acest ideal ma refer..ma refer la idealul eminescian, la dragostea perfecta, dezinteresata altruista la maxim, ma refer la dragostea pe care nu prea multi muritori de rand pot sa o ofere sau sa o primeasca..either way e da same shit. Fac ce fac si iar ajung sa blamez societatea in general nu doar pe cea contemporana..dar o blamez pentru toate schimbarile pe care le produce fara doar si poate in fiecare individ in parte alterand adevarata natura umana ( stiu ca am spus odata ca omul e rau de la natura insa acum ma refer strict la partea sufleteasca).
E oare posibil ca un om sa iubeasca atat de mult incat sa renunte la propria lui persoana? Poate naiv, poate visator dar cred ca raspunsul este doar unul singur : Da!
Nu radeti, nu sunt omul care sa se indragosteasca la prima vedere sau care sa arate in primele 5 minute ca sunt praf si ca nu mai conteaza nimic altceva pe lume, insa cred cu tarie ca odata ce apuci sa te deschizi cu adevarat unei alte persoane totul este posibil.Stiu ca de cele mai multe ori realitatea este diferita iar cel ce practic se pune pe tava e deseori luat de prost, insa cred ca cel mai important aspect este sa invatam sa apreciem ce avem langa noi atunci cand inca avem nu dupa ce pierdem. Suntem prosti de-a binelea ( nu doar barbatii ci si femeile fara nici un fel de exceptie), pentru ca uneori din prea mult orgoliu, din prea multa liniste ( avis domnisoarelor carora li se uraste cu binele uneori si cauta revolutii)riscam sa pierdem..riscam sa aflam cum este sa nu mai ai ce-ai avut odata cu atata usurinta..Si ce facem? Ne plangem in pumni, lasam timpul sa treaca, ne vindecam si probabil ca o luam de la capat.Oare nu ar fi mult mai simplu sa invatam sa primim un suflet care ni se ofera neconditionat? Nu ar fi mult mai simplu sa deschidem ochii si sa fim atenti ca si cum ar fi vorba de propria persoana? Adica, wtf, daca tot sustinem ca iubim la ce nu aratam? Cu ce suntem mai slabi daca raspundem unui suflet cu un alt suflet? Cu ce suntem mai buni? Va spun eu ( nu le stiu pe toate ca desi se spune ca nobody is perfect and i am nobody..ei bine nu sunt nobody..am un nume, o personalitate..deci imperfect insa imi place uneori sa vorbesc asa ca sa ma aflu in treaba despre problemele existentiale umane) cu nimic nu suntem mai buni..dar nu descoperim asta decat muuuult prea tarziu. Sfaturi de ora 5 dimineata? Sa ne bucuram de fiecare clipa ca si cand ar fi ultima, sa ne bucuram de fiecare sarut ca si cand nu ar mai exista inca unul, sa luptam pentru ceea ce ne dorim ca si cum ne-am stradui sa supravietuim in cel mai crunt razboi ever : cel al vietii...si nu in ultimul rand,cliseic i know, sa nu uitam o clipa sa aratam celor care ne sunt dragi ceea ce inseamna pentru noi.
Chalo, i am done!
Cuplu..tanar, el in lumea lui fara sa stie sa se manifeste prea mult, ea in lumea ei de artista iubeste cu fiecare por. Ea se urca in taxiu, are un accident si moare. El, are o singura sansa..ziua practic se repeta si incercand sa protejeze ceea ce iubeste, de fapt da frau sentimentelor, invata sa aprecieze ce are langa el ca in final urcand in acelasi taxiu impreuna, el sa o protejeze cu pretul vietii lui. Are logica? Daca nu pune mana si te uita la film, cu multe servetele langa tine daca esti sensibil sau macar un pachet plin de tigari sa ai ce fuma daca vrei sa nu vada mandra ca mai ai un pic si izbucnesti in lacrimi.
Ce mi-a placut asa mult la filmul asta? Un ideal probabil..am spus de mai multe ori ca fiecare avem un oarecare ideal de om care sa fie langa noi tot restul zilelor..insa nu la acest ideal ma refer..ma refer la idealul eminescian, la dragostea perfecta, dezinteresata altruista la maxim, ma refer la dragostea pe care nu prea multi muritori de rand pot sa o ofere sau sa o primeasca..either way e da same shit. Fac ce fac si iar ajung sa blamez societatea in general nu doar pe cea contemporana..dar o blamez pentru toate schimbarile pe care le produce fara doar si poate in fiecare individ in parte alterand adevarata natura umana ( stiu ca am spus odata ca omul e rau de la natura insa acum ma refer strict la partea sufleteasca).
E oare posibil ca un om sa iubeasca atat de mult incat sa renunte la propria lui persoana? Poate naiv, poate visator dar cred ca raspunsul este doar unul singur : Da!
Nu radeti, nu sunt omul care sa se indragosteasca la prima vedere sau care sa arate in primele 5 minute ca sunt praf si ca nu mai conteaza nimic altceva pe lume, insa cred cu tarie ca odata ce apuci sa te deschizi cu adevarat unei alte persoane totul este posibil.Stiu ca de cele mai multe ori realitatea este diferita iar cel ce practic se pune pe tava e deseori luat de prost, insa cred ca cel mai important aspect este sa invatam sa apreciem ce avem langa noi atunci cand inca avem nu dupa ce pierdem. Suntem prosti de-a binelea ( nu doar barbatii ci si femeile fara nici un fel de exceptie), pentru ca uneori din prea mult orgoliu, din prea multa liniste ( avis domnisoarelor carora li se uraste cu binele uneori si cauta revolutii)riscam sa pierdem..riscam sa aflam cum este sa nu mai ai ce-ai avut odata cu atata usurinta..Si ce facem? Ne plangem in pumni, lasam timpul sa treaca, ne vindecam si probabil ca o luam de la capat.Oare nu ar fi mult mai simplu sa invatam sa primim un suflet care ni se ofera neconditionat? Nu ar fi mult mai simplu sa deschidem ochii si sa fim atenti ca si cum ar fi vorba de propria persoana? Adica, wtf, daca tot sustinem ca iubim la ce nu aratam? Cu ce suntem mai slabi daca raspundem unui suflet cu un alt suflet? Cu ce suntem mai buni? Va spun eu ( nu le stiu pe toate ca desi se spune ca nobody is perfect and i am nobody..ei bine nu sunt nobody..am un nume, o personalitate..deci imperfect insa imi place uneori sa vorbesc asa ca sa ma aflu in treaba despre problemele existentiale umane) cu nimic nu suntem mai buni..dar nu descoperim asta decat muuuult prea tarziu. Sfaturi de ora 5 dimineata? Sa ne bucuram de fiecare clipa ca si cand ar fi ultima, sa ne bucuram de fiecare sarut ca si cand nu ar mai exista inca unul, sa luptam pentru ceea ce ne dorim ca si cum ne-am stradui sa supravietuim in cel mai crunt razboi ever : cel al vietii...si nu in ultimul rand,cliseic i know, sa nu uitam o clipa sa aratam celor care ne sunt dragi ceea ce inseamna pentru noi.
Chalo, i am done!
luni, 12 ianuarie 2009
De ce suntem surzi la tipete??De ce raspunsul nostru este indiferenta si retragere.??
Asta m-a pus in cap de-a dreptul..in cel de-al treilea mai exact..cum, nu stiti care? capul pieptului :P
Si daca tot am inceput intr-o tonalitate semi trista mai devreme, nu ma dezmint ca mi-e lene si o sa continui la fel..sau macar o sa incerc sa bat campii cu brio si pe aceasta tema.
Surzi la tipete? Pai bine acuma daca vine cineva si iti urla in creieri pana ti-i afuma cred si eu ca iei directia carrefour orhideea sau altul si iti cumperi doape de urechi. Cum adica surzi la tipete? cum adica sa ne retragem cu indiferenta..
Si stau si ma gandesc si ma gandesc si iar stau si intre timp aud cum marea batausha Nikita isi arata pasarica in toata splendoarea pe Antena 1 doar ca sa demonstreze..ceva si iar stau..si ma loveste:Teama!!
Cre ca mai usor si mai simplu ar fi fost sa scriu despre Teama! Ca niste artisti ce suntem, cuvintele au uneori diverse alte intelesuri decat cele pe care le-ar gasi un om obisnuit. Surzi la tipete??!! Stiti cine tipa? Dracul cand da de muma-sa si noi cand urla sufletul in noi de nemultumire, de insatisfactie..de de de.Stiti cati de "de" pot fi? Nenumarati! Dar sa nu imi pierd ideea dupa care am asteptat atata..teama!de teama raspundem cu indiferenta..de teama ca s-ar putea sa nu fie bine. Tipetele inimii ne scandalizeaza, urla din toti rarunchii si noi suntem surzi de teama. Am pus pasiune, am pus energie, am pus tot ce am avut mai bun si mai curat in noi ca sa facem ceva bun, ca sa facem pe cineva fericit, ca sa oferim celor dragi ceva de neuitat, ca sa ne fie noua bine din egoism..rezultat..diverse tzepe, diverse esecuri mai mici sau mai mari, in dragoste sau in cariera, dezamagiri diverse asteptari care s-au dovedit de un provizorat prea lung pentru rabdarea noastra omeneasca. Si acum? Acum ne dam cu curu de toti pamantii, intram in starile depresive atat de caracteristice secolului in care traim ( ce dracu, pustoaice de 20 de ani se duc la psiholog pe banda...da parintii nostrii cum erau?) ne intrebam daca oare mai putem iubi!!!Bai deci asta este o treaba care pe mine m-a cam umplut de niste draci! Multi si de diverse marimi! Pai cand eu stau de vorba cu o persoana care este de o sensibilitate iesita din comun pe care doar un prost orb nu o poate vedea, vine la mine si imi spune d-astea, ma loveste damblaua. Suntem facuti sa iubim, suntem facuti sa suferim..la dracu daca nu am suferi deloc cum palaria lui Anatole am mai putea aprecia momentele deosebite din vietile noastre? Si ne apuca teama..daca se intampla la fel? daca iar nu o sa fie bine, daca o sa fie mai rau?daca daca daca..dar in acelasi timp iti doresti, ca e normal sa iti doresti sa poti face din nou si aia si aialalta..trist este ca risti sa pierzi niste trenuri, sa treci pe langa oameni dupa care la un moment dat s-ar putea sa iti para rau, ca te-a lovit indifenta ca ai fost surd/a la strigatele din ce in ce mai clare ale inimii..Scandalos!!Era o reclama la Addidas pe vremea cand baiet fiind paduri cutreieram..cu un mare slogan: DACA VREI POTI!
Daca vrei poti sa iti destupi urechile daca vrei poti sa lasi indiferenta la o parte, daca vrei poti simti din nou..daca vrei poti avea tot ce iti doresti..daca vrei insa, va trebui sa te lupti ca asteptarile sa fie chiar provizorii, sa nu treaca viata pe langa tine si sa ajungi la 89, 75 de ani sa te intrebi da tu ce rahat ai facut cu viata ta!!
Doamne cata filosofie am in mine la ora asta...ma sperii..devin surd si indiferent, si ma retrag in carapacea mea de om "insensibil"..pentru ca doar asa the world will aknowledge me!!
Un Carol al Frantei ( imi scapa care) ii spunea masii: Ai dreptate, eu nu am voie sa am sentimente, eu nu am voie sa iubesc, eu nu am decat supusi si ca atare cer, daca nu sa fiu iubit macar respectat si ascultat!
Somehow, aci am ajuns cu totii..uitam de inimile noastre in detrimentul nostru..si strigatele la un moment dat vor inceta sa se mai auda..indiferenta va deveni ceva atat de natural incat dracu o sa ne ia la birou, cu nasu in tastaturi si cu okelarii pe cap...o sa devenim niste roboti..tehnologia se pare ca este viitorul..oare sa fie asa cum spunea Blaga?
Omul sa fie singura forta autodistructiva din dorinta de evolutie? Si strigatele cui raman?
Si daca tot am inceput intr-o tonalitate semi trista mai devreme, nu ma dezmint ca mi-e lene si o sa continui la fel..sau macar o sa incerc sa bat campii cu brio si pe aceasta tema.
Surzi la tipete? Pai bine acuma daca vine cineva si iti urla in creieri pana ti-i afuma cred si eu ca iei directia carrefour orhideea sau altul si iti cumperi doape de urechi. Cum adica surzi la tipete? cum adica sa ne retragem cu indiferenta..
Si stau si ma gandesc si ma gandesc si iar stau si intre timp aud cum marea batausha Nikita isi arata pasarica in toata splendoarea pe Antena 1 doar ca sa demonstreze..ceva si iar stau..si ma loveste:Teama!!
Cre ca mai usor si mai simplu ar fi fost sa scriu despre Teama! Ca niste artisti ce suntem, cuvintele au uneori diverse alte intelesuri decat cele pe care le-ar gasi un om obisnuit. Surzi la tipete??!! Stiti cine tipa? Dracul cand da de muma-sa si noi cand urla sufletul in noi de nemultumire, de insatisfactie..de de de.Stiti cati de "de" pot fi? Nenumarati! Dar sa nu imi pierd ideea dupa care am asteptat atata..teama!de teama raspundem cu indiferenta..de teama ca s-ar putea sa nu fie bine. Tipetele inimii ne scandalizeaza, urla din toti rarunchii si noi suntem surzi de teama. Am pus pasiune, am pus energie, am pus tot ce am avut mai bun si mai curat in noi ca sa facem ceva bun, ca sa facem pe cineva fericit, ca sa oferim celor dragi ceva de neuitat, ca sa ne fie noua bine din egoism..rezultat..diverse tzepe, diverse esecuri mai mici sau mai mari, in dragoste sau in cariera, dezamagiri diverse asteptari care s-au dovedit de un provizorat prea lung pentru rabdarea noastra omeneasca. Si acum? Acum ne dam cu curu de toti pamantii, intram in starile depresive atat de caracteristice secolului in care traim ( ce dracu, pustoaice de 20 de ani se duc la psiholog pe banda...da parintii nostrii cum erau?) ne intrebam daca oare mai putem iubi!!!Bai deci asta este o treaba care pe mine m-a cam umplut de niste draci! Multi si de diverse marimi! Pai cand eu stau de vorba cu o persoana care este de o sensibilitate iesita din comun pe care doar un prost orb nu o poate vedea, vine la mine si imi spune d-astea, ma loveste damblaua. Suntem facuti sa iubim, suntem facuti sa suferim..la dracu daca nu am suferi deloc cum palaria lui Anatole am mai putea aprecia momentele deosebite din vietile noastre? Si ne apuca teama..daca se intampla la fel? daca iar nu o sa fie bine, daca o sa fie mai rau?daca daca daca..dar in acelasi timp iti doresti, ca e normal sa iti doresti sa poti face din nou si aia si aialalta..trist este ca risti sa pierzi niste trenuri, sa treci pe langa oameni dupa care la un moment dat s-ar putea sa iti para rau, ca te-a lovit indifenta ca ai fost surd/a la strigatele din ce in ce mai clare ale inimii..Scandalos!!Era o reclama la Addidas pe vremea cand baiet fiind paduri cutreieram..cu un mare slogan: DACA VREI POTI!
Daca vrei poti sa iti destupi urechile daca vrei poti sa lasi indiferenta la o parte, daca vrei poti simti din nou..daca vrei poti avea tot ce iti doresti..daca vrei insa, va trebui sa te lupti ca asteptarile sa fie chiar provizorii, sa nu treaca viata pe langa tine si sa ajungi la 89, 75 de ani sa te intrebi da tu ce rahat ai facut cu viata ta!!
Doamne cata filosofie am in mine la ora asta...ma sperii..devin surd si indiferent, si ma retrag in carapacea mea de om "insensibil"..pentru ca doar asa the world will aknowledge me!!
Un Carol al Frantei ( imi scapa care) ii spunea masii: Ai dreptate, eu nu am voie sa am sentimente, eu nu am voie sa iubesc, eu nu am decat supusi si ca atare cer, daca nu sa fiu iubit macar respectat si ascultat!
Somehow, aci am ajuns cu totii..uitam de inimile noastre in detrimentul nostru..si strigatele la un moment dat vor inceta sa se mai auda..indiferenta va deveni ceva atat de natural incat dracu o sa ne ia la birou, cu nasu in tastaturi si cu okelarii pe cap...o sa devenim niste roboti..tehnologia se pare ca este viitorul..oare sa fie asa cum spunea Blaga?
Omul sa fie singura forta autodistructiva din dorinta de evolutie? Si strigatele cui raman?
Asteptari..a lifetime full..or not?
Dand cu scrollul pe soarec sa vad care cine ce cum online din lista mea de mess, am dat peste urmatorul status..: orice asteptare este provizorie, chiar daca dureaza toata viata..ca un facut mi s-a aprins becul cu atat mai mult cu cat statusul apartine muzei mele din totdeauna.
Chiar orice asteptare sa fie provizorie? Bunaoara..vine o colega mai devreme la mine si imi spune ceva in genu: te-au desemnat colegele si un coleg ( Cata te-am mancat pe paine :P ) sa scrii un articol despre marele party de Craciun..poti sa il dai gata pana maine dimineata? Clar o asteptare provizorie..pentru ca are finalitate.
Iti place o femeie muult da mult rau si stii ca are niste becuri arse in curs de schimbare..si astepti..rabdator ca poate poate...iar poatele ala nu intarzie prea mult sa apara..again asteptarea are o finalitate. Vrei sa te duci la munte, da n-ai bani..mai astepti 2 saptamani ca nu moare nimeni pana atunci..Mereu finalitate...Well..incep pana si eu sa cred ca totul are un inceput si un sfarsit foaaarte bine delimitat.
Ce te faci insa atunci cand desi ai senzatia ca asteptarea a luat sfarsit, desi incep sa iti rada ochii si sa crezi ca intri pe un oarecare fagash iti fuge pamantul de sub picioare? Ca pamantul ala apare sub forma unei slujbe pierdute ( dupa ani de zile in care ti-ai tocit pingelele si ti-ai macinat nervii ca totul sa fie bine..ca lipsurile sa nu fie atat de mari..ca viata sa aibe un oarecare sens..)...ca pamantul ala apare sub forma unei persoane care incepea sa iti fie din ce in ce mai draga si care fara sa isi dea seama si nestiind in ce directie sa apuce te intoarce si pe tine pe dos...si atunci ce faci? Ce poti sa faci?
Sa iti arunci iluziile in barca ce tocmai se scufunda? Sa pui TNT ( ia mai folositi si voi wikipedia ca nu strica) la toata flota de sperante vise..asteptari?
Nu cred..e in firea omului sa isi doreasca mereu ceva..e in firea omului sa isi doreasca aproape mereu ce nu poate sau nu mai poate avea..e in firea omului sa fie egoist si cum nu prea demult spuneam...e in firea omului sa reziste la orice lovitura ca ce mama dracului..ce nu te doboara te intareste.
Si atunci..ce faci? Ce poti sa faci? Ce altceva sa poti face decat sa strangi din dinti pana se fac farame ca visele tocmai spulberate, sa faci ochii mici ca taurul cand vede roshu si sa inaintezi cu noi asteptari, cu noi rabdari prajite mancare la tava in fiecare seara, cu noi sperante. Am fi capabili cred sa asteptam o viata intreaga "acel ceva" fara ca acesta sa devina realitate..fara a ne simti impliniti..dar omul dus cu barca pe valuri atunci va avea motive sa spuna..ehh mi-am dorit..dar oare s-a intamplat?
Intrebarea este nu daca s-a intamplat..intrebarea este ti-ai dorit destul de mult incat sa lupti?ti-ai dorit atat de mult incat sa faci si pe dracu' ghem sa obtii? Probabil ca nu din moment ce ai fost in stare sa astepti atat de mult ca proasta in targ si sa nu se intample..
Si atunci..atunci ce naiba sa mai poti face ? Sa fii egoist..suna de-amboulea probabil dar mi se pare un raspuns cat se poate de palpabil..Este concluzia la care am ajuns astazi dupa o discutie/urecheala avuta pe un subiect destul de spinos..nu va bateti capul nu spun nici ce discutie si nici cu cine asa ca pofta in cui..sau mai degraba mai asteptati..
Ideea era ca tre sa fim egoisti..Noi cu noi despre noi ..niciodata dar niciodata ( si de data asta regula ar trebui sa se aplice orcui volens nolens) nu tre sa te lasi la o parte. Fratimiu mi-a spus de multe ori, mama mi-a spus de multe ori..baiete..tu sa fii pe primul loc..abia atunci vei putea sa ai ce iti doresti abia atunci vei putea sa faci pe altcineva fericit, abia atunci vei insemna ceva.
Ce inseamna toate aceste cuvinte? Lupta..o lupta crancena cu tine insuti sa demonstrezi, sa iti demonstrezi ca asteptarile pe care le ai sunt intemeiate, sa iti demonstrezi ca meriti sa ai ceva orice ar fi acel ceva..si inca ceva ( ca tot pare sa fie lait motivul serii) sa nu fii singur..
Si cand spun asta, nu ma refer la a pierde timpul, ma refer la familie, la prieteni, la iubit/a..fiecare luat in parte poate avea lacune..toate puse la un loc fac din orice om un zeu..stiu ca suna poetic..doar oare putem noi singuri sa facem fata tuturor asteptarilor pe care le avem de la noi insine, tuturor asteptarilor pe care le au altii de la noi? Nu cred..nimic nu se poate de unul singur chiar daca am spus ca tre sa fim egoisti..tre sa fim egoisti in indeea de a nu ne da pe noi la o parte, a nu ne pierde respectul de sine daca vrem sa mai si obtinem respectul altora..
Intr-un cuvant: ASTEPTARI..iluzii..tzaca paca..
Bat campii? Probabil cu brio..insa ce ne facem cu asteptarile alea provizorii?
Oare daca suntem asa cum am sugerat mai sus se schimba ceva?
Doar un singur lucru..provizoratul devine finalitate si nu trebuie sa asteptam o viata pentru asta..trebuie doar sa ne dorim si sa luptam.
Chiar orice asteptare sa fie provizorie? Bunaoara..vine o colega mai devreme la mine si imi spune ceva in genu: te-au desemnat colegele si un coleg ( Cata te-am mancat pe paine :P ) sa scrii un articol despre marele party de Craciun..poti sa il dai gata pana maine dimineata? Clar o asteptare provizorie..pentru ca are finalitate.
Iti place o femeie muult da mult rau si stii ca are niste becuri arse in curs de schimbare..si astepti..rabdator ca poate poate...iar poatele ala nu intarzie prea mult sa apara..again asteptarea are o finalitate. Vrei sa te duci la munte, da n-ai bani..mai astepti 2 saptamani ca nu moare nimeni pana atunci..Mereu finalitate...Well..incep pana si eu sa cred ca totul are un inceput si un sfarsit foaaarte bine delimitat.
Ce te faci insa atunci cand desi ai senzatia ca asteptarea a luat sfarsit, desi incep sa iti rada ochii si sa crezi ca intri pe un oarecare fagash iti fuge pamantul de sub picioare? Ca pamantul ala apare sub forma unei slujbe pierdute ( dupa ani de zile in care ti-ai tocit pingelele si ti-ai macinat nervii ca totul sa fie bine..ca lipsurile sa nu fie atat de mari..ca viata sa aibe un oarecare sens..)...ca pamantul ala apare sub forma unei persoane care incepea sa iti fie din ce in ce mai draga si care fara sa isi dea seama si nestiind in ce directie sa apuce te intoarce si pe tine pe dos...si atunci ce faci? Ce poti sa faci?
Sa iti arunci iluziile in barca ce tocmai se scufunda? Sa pui TNT ( ia mai folositi si voi wikipedia ca nu strica) la toata flota de sperante vise..asteptari?
Nu cred..e in firea omului sa isi doreasca mereu ceva..e in firea omului sa isi doreasca aproape mereu ce nu poate sau nu mai poate avea..e in firea omului sa fie egoist si cum nu prea demult spuneam...e in firea omului sa reziste la orice lovitura ca ce mama dracului..ce nu te doboara te intareste.
Si atunci..ce faci? Ce poti sa faci? Ce altceva sa poti face decat sa strangi din dinti pana se fac farame ca visele tocmai spulberate, sa faci ochii mici ca taurul cand vede roshu si sa inaintezi cu noi asteptari, cu noi rabdari prajite mancare la tava in fiecare seara, cu noi sperante. Am fi capabili cred sa asteptam o viata intreaga "acel ceva" fara ca acesta sa devina realitate..fara a ne simti impliniti..dar omul dus cu barca pe valuri atunci va avea motive sa spuna..ehh mi-am dorit..dar oare s-a intamplat?
Intrebarea este nu daca s-a intamplat..intrebarea este ti-ai dorit destul de mult incat sa lupti?ti-ai dorit atat de mult incat sa faci si pe dracu' ghem sa obtii? Probabil ca nu din moment ce ai fost in stare sa astepti atat de mult ca proasta in targ si sa nu se intample..
Si atunci..atunci ce naiba sa mai poti face ? Sa fii egoist..suna de-amboulea probabil dar mi se pare un raspuns cat se poate de palpabil..Este concluzia la care am ajuns astazi dupa o discutie/urecheala avuta pe un subiect destul de spinos..nu va bateti capul nu spun nici ce discutie si nici cu cine asa ca pofta in cui..sau mai degraba mai asteptati..
Ideea era ca tre sa fim egoisti..Noi cu noi despre noi ..niciodata dar niciodata ( si de data asta regula ar trebui sa se aplice orcui volens nolens) nu tre sa te lasi la o parte. Fratimiu mi-a spus de multe ori, mama mi-a spus de multe ori..baiete..tu sa fii pe primul loc..abia atunci vei putea sa ai ce iti doresti abia atunci vei putea sa faci pe altcineva fericit, abia atunci vei insemna ceva.
Ce inseamna toate aceste cuvinte? Lupta..o lupta crancena cu tine insuti sa demonstrezi, sa iti demonstrezi ca asteptarile pe care le ai sunt intemeiate, sa iti demonstrezi ca meriti sa ai ceva orice ar fi acel ceva..si inca ceva ( ca tot pare sa fie lait motivul serii) sa nu fii singur..
Si cand spun asta, nu ma refer la a pierde timpul, ma refer la familie, la prieteni, la iubit/a..fiecare luat in parte poate avea lacune..toate puse la un loc fac din orice om un zeu..stiu ca suna poetic..doar oare putem noi singuri sa facem fata tuturor asteptarilor pe care le avem de la noi insine, tuturor asteptarilor pe care le au altii de la noi? Nu cred..nimic nu se poate de unul singur chiar daca am spus ca tre sa fim egoisti..tre sa fim egoisti in indeea de a nu ne da pe noi la o parte, a nu ne pierde respectul de sine daca vrem sa mai si obtinem respectul altora..
Intr-un cuvant: ASTEPTARI..iluzii..tzaca paca..
Bat campii? Probabil cu brio..insa ce ne facem cu asteptarile alea provizorii?
Oare daca suntem asa cum am sugerat mai sus se schimba ceva?
Doar un singur lucru..provizoratul devine finalitate si nu trebuie sa asteptam o viata pentru asta..trebuie doar sa ne dorim si sa luptam.
joi, 8 ianuarie 2009
Revelioane, ...salsa si alte cele..
Well well..La multi ani pe acet an ce se anunta secetos si plin de crize (de nervi de spate de oo ochiuri de masele si evident de bani, locuri de munca etc..). Ei ash...vorbe..nu mai credeti tot ce se spune la teveu ca mass media oricum exagereaza cu cel putin 50%..daca nu ma credeti uitati-va la filmul genial "wag the dog" si o sa intelegeti de ce fac o asemenea afirmatie.
In alta ordine de idei sa terminam cu acest ton usor deprimant si pe alocuri sinistru si sa vedem ce s-a intamplat odata cu venirea acestui minunat 2009..
well pe data de 24 decembrie ca niciodata habar nu aveam ce dracu o sa fac eu in noaptea de revelion...norocu' meu cu venirea tovarasului Urilache din Barcelona care a vrut musai la salsa..si iaca ce-am aterizat noi ca niste printisori in toiu noptii in micutul ( dar cochet si foarte simpatic) club Salsa 4u..nici n-am intrat bine in club si am vazut mare afis cu revelioane revelioane revelioane..hopaaaa!!ma uit la Uri el la mine eu la Alinutza ea la noi si tzaca paca am aterizat in urmatoarele 5 min la o masa de vba cu patronu' (baiat de baiat) punand tara la cale pentru magnifica noapte. Oferta tentanta, lipsa altor oferte decente care sa nu ne darame de figuri, am adunat lumea in par si am cumparat beletele..10 la numar..ce numar frumos nici daca voiam nu puteam sa o scaldam mai bine..oameni de oameni ce sa mai..eu cu Uri si cu Alinuta, cu vara-mea si cu lavinia si inca 4-5 persoane am pus-o de-o distractie bestiala pana la ora 5 dimineata..deja pe la 4 cand am simtit cum alunec pe ulei ca skiurile pe zapada am zis ca ma dau pe suc..nu se mai putea..dar ce era dupe mine? pe dracu..ajuns la bar Sergiu ( ca deh la baute te imprietenesti cu tot poporu' ) barmanul..zice: cum suc? hai mai bine sa bem amandoi ce beau si eu..si dupa ce toata noaptea uiski cola cola uiski acu a fost capacu de pe sticla: uiski redbul..n-am ras atata de foaaaarte multi ani! Pe drum de 9 dimineata am ajuns si eu acasa usor usor nu prea tare ca sa n-ametesc..se pare ca a fost inceputul unor nooopti lungi..pentru ca nu ne-a ajuns un revelion pe 2-3 ianuarie am mai tras unu mai mic in numar de oameni insa deosebit..am invatat sa dansez bachata am ras, m-am inrosit ..m-am fastacit ( cine stie de ce nu intreaba :D ) am capatat usor aripioare ( e in crestere ca dehh) si am facut ce-am facut si am ajuns iar in restaurantul usor manelist din articolul anterior..de data asta muzica a fost mult mai ok ( ca si sonor nu calitate) insa mancarea mult mai proasta..da mai conta? evident nu cred ca a contat asta prea mult in fond si la urma urmei ..mai degraba o incercare reusita pana la urma de a nu lasa o noapte frumoasa sa se termine asa de repede. Un inceput de an frumos..plin de neprevazut si de surprize placute..un inceput de an alaturi de prieteni foarte dragi ( apropos Uri...next time sper ca ma asculti si dansezi cu cine iti aleg eu ca asa a fost intelegerea..daca eu dansez bachata tu dansezi restu :) )...dupa cum a inceput articolul si cum s-a continuat..ne dam cu parerea ca recesiunea inca nu ne atinge si pe noi muritorii de rand si chiar daca ne-ar atinge atata timp cat ai prieteni buni in jur, o femeie deosebita in brate si bunavointa n-are cum sa mearga nimic rau. Totul o sa este bine ..noi sa fim sanatosi!!!
Hai la multi ani si la cat mai multe povesti simpatice pe anu asta!!
Next time poate merem la ski, sau poate luam o cina langa un semineu..hu knows!!!poate ne salutam de pe meleaguri straine again..pana una alta..
Chalo!
In alta ordine de idei sa terminam cu acest ton usor deprimant si pe alocuri sinistru si sa vedem ce s-a intamplat odata cu venirea acestui minunat 2009..
well pe data de 24 decembrie ca niciodata habar nu aveam ce dracu o sa fac eu in noaptea de revelion...norocu' meu cu venirea tovarasului Urilache din Barcelona care a vrut musai la salsa..si iaca ce-am aterizat noi ca niste printisori in toiu noptii in micutul ( dar cochet si foarte simpatic) club Salsa 4u..nici n-am intrat bine in club si am vazut mare afis cu revelioane revelioane revelioane..hopaaaa!!ma uit la Uri el la mine eu la Alinutza ea la noi si tzaca paca am aterizat in urmatoarele 5 min la o masa de vba cu patronu' (baiat de baiat) punand tara la cale pentru magnifica noapte. Oferta tentanta, lipsa altor oferte decente care sa nu ne darame de figuri, am adunat lumea in par si am cumparat beletele..10 la numar..ce numar frumos nici daca voiam nu puteam sa o scaldam mai bine..oameni de oameni ce sa mai..eu cu Uri si cu Alinuta, cu vara-mea si cu lavinia si inca 4-5 persoane am pus-o de-o distractie bestiala pana la ora 5 dimineata..deja pe la 4 cand am simtit cum alunec pe ulei ca skiurile pe zapada am zis ca ma dau pe suc..nu se mai putea..dar ce era dupe mine? pe dracu..ajuns la bar Sergiu ( ca deh la baute te imprietenesti cu tot poporu' ) barmanul..zice: cum suc? hai mai bine sa bem amandoi ce beau si eu..si dupa ce toata noaptea uiski cola cola uiski acu a fost capacu de pe sticla: uiski redbul..n-am ras atata de foaaaarte multi ani! Pe drum de 9 dimineata am ajuns si eu acasa usor usor nu prea tare ca sa n-ametesc..se pare ca a fost inceputul unor nooopti lungi..pentru ca nu ne-a ajuns un revelion pe 2-3 ianuarie am mai tras unu mai mic in numar de oameni insa deosebit..am invatat sa dansez bachata am ras, m-am inrosit ..m-am fastacit ( cine stie de ce nu intreaba :D ) am capatat usor aripioare ( e in crestere ca dehh) si am facut ce-am facut si am ajuns iar in restaurantul usor manelist din articolul anterior..de data asta muzica a fost mult mai ok ( ca si sonor nu calitate) insa mancarea mult mai proasta..da mai conta? evident nu cred ca a contat asta prea mult in fond si la urma urmei ..mai degraba o incercare reusita pana la urma de a nu lasa o noapte frumoasa sa se termine asa de repede. Un inceput de an frumos..plin de neprevazut si de surprize placute..un inceput de an alaturi de prieteni foarte dragi ( apropos Uri...next time sper ca ma asculti si dansezi cu cine iti aleg eu ca asa a fost intelegerea..daca eu dansez bachata tu dansezi restu :) )...dupa cum a inceput articolul si cum s-a continuat..ne dam cu parerea ca recesiunea inca nu ne atinge si pe noi muritorii de rand si chiar daca ne-ar atinge atata timp cat ai prieteni buni in jur, o femeie deosebita in brate si bunavointa n-are cum sa mearga nimic rau. Totul o sa este bine ..noi sa fim sanatosi!!!
Hai la multi ani si la cat mai multe povesti simpatice pe anu asta!!
Next time poate merem la ski, sau poate luam o cina langa un semineu..hu knows!!!poate ne salutam de pe meleaguri straine again..pana una alta..
Chalo!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
