Votam?

Hai sa dam mana cu mana toti cu inima romana....si sa bagam plicul mare chiar in urna de votare..
Asa sa fie?Hai ca americanii au votat schimbarea...se innegreste teveu' cand apare Obama in direct..au planuri mari pentru iesirea dintr-o criza pe care tot ei au provocat-o si pe care tot ei o continua si pe care again tot ei or sa o incheie atunci cand va fi momentul propice.
Dar noi ce votam? PNL?PD?PCR?Atatea partide, atatea doctrine, insa oamenii sunt din acelasi aluat. Ce votam? "Prostitutia" in politica e mai vizibila decat in vestitul Matasari, sau pe Centura..da si la fel de indoielnica..dai un ban..da' oare face? dai un vot da' oare merita? Votam schimbarea? Votam pe dracu sa ne pieptene a se schimba doar moaca nu si indoctrinarea usor comunista cu tente leniniste (As fi zis marxiste dar doctrina initiala nu mai seamana de prea mult timp cu rahatu' care se mananca in politica actuala cu muuuulta pofta). Ce votam? Probabil un nou "regim"...noi taxe..legi noi care nu ne incalzesc cu nimic mai mult decat o ceapa degerata ..
Pana acum am raspuns la n provocari date din public..acuma va provoc eu finally..sa imi dati macar 1 motiv pertinent sa imi misc fizicul la vot. Si cand zic pertinent..nu vreau sa vad chestii de gen: E datoria ta civica..esti roman tre sa votezi!!Unde dracului scrie ca tre' sa votez? Nu ma obliga nimeni si nimic..si n-am nici o datorie morala fata de nimeni..AA, daca s-ar fi pus problema sa votez o schimbare ..cel mai probabil in bine, cred ca as fi fost primul si as fi facut pe dracu in patru sa votez de cel putin 23 de milioane de ori sa fiu sigur ca se si intampla ceva pozitiv..dar asa?
Feed-back pls :D

Nostalgii...

Well, dracu stie cand si cum au zburat zilele dar se pare ca mai e un pic si se face o luna de cand am ajuns inapoi acasa. Ce-a insemnat asta pentru mine? O mare schimbare de temperatura..Se pare ca n-am mai prins multe zile din acea toamna frumoasa de care tot auzeam vorbindu-se..am revenit intr-o tara intunecata de frig si ploaie, primitoare pana la un punct, plina de viata asa cum o lasasem si totusi..ii lipseste ceva..
Sau oare imi lipseste mie? Din fericire sau din pacate de cand am revenit am tot spus povesti, am tot aratat poze din India asa incat fiecare moment petrecut acolo in loc sa se aseze frumusel in casetuta cu amintiri e mai viu ca oricand in mintea mea. Nush cum se face ca toti cei care aud ca am fost in India pentru trei luni ma invariabil ma intreaba: "Te-ai mai duce?" ..iar raspunsul meu la fel de invariabil..: "Ieri daca s-ar putea m-as urca in avion si mi-as lua talpasita". Si pana la urma de ce nu? 3 luni am trait practic o alta viata, m-am adaptat la un nou sistem de valori, am invatat multe dintr-o cultura pe care multi o privesc ca fiind inapoiata si vai de capu' ei, am vazut multe, mi-am facut prieteni, m-am indragostit in fieare clipa de ceva nou...as putea spune ca am trait pentru putin timp ca un indian..bine ..exceptand mancarea ..dar pana si de mirosul ala puternic de mirodenii picante mi-e dor. Mi-e dor de aventurile de weekend in care ma urcam in avion si plecam te miri unde..calatorii evident facute in ultimul moment si fara nici un plan valabil...E putin probabil sa uit vreodata cum u 3 ore inainte de decolare eu si Cata ne-am urcat in autoriksha si am luat-o usurel spre aeroport...cum au redeschis chek-in-ul pentru noi ca sa putem sa mai luam bilete si cum la 1 noaptea aterizam in Sri Lanka picati din cer la modul cel mai propriu, fara cazare fara mancare fara nici cea mai mica idee despre ceea ce ne astepta acolo, avand in minte doar ca vrem sa stam cat mai aproape de ocean.
Mi-e dor sa ma "mai dau" cu elefantul in gradinile de la palatul din Mysore, sa ma simt ca un pasha la aprox 2-3 m inaltime mergand molcom si bucurandu-ma de cum stie elefantu' sa ia "spaga".
Mi-e dor de serile in care rupti de oboseala dar cu multa veselie trageam cate o bauta la mine in camera si ne apucam ( eu si Cata ) sa jucam ping-pong fara masa...cu muzica data la maxim de ii dadeam cosmaruri bietului caretaker.
Mi-e dor again de momentele in care plecam sa cumparam suc tigari si sampon si ne intorceam acasa cu muuuuulte plase pline de diverse de parca daduse strechea in noi...Sophie Kinsella ar fi fost tare mandra de noi.
Mi-e dor de mesele de pranz in care cu o tava cat toate zilele treceam pe la bufet si bagandu-mi nasu in mancare: "asta e picanta...si asta e picanta...asta nu-mi place cum miroase..asta arata naspa by default.." si ajungeam la masa cu 2 lipii, 5 felii de ceapa si 5 de castravete plus 2 pahare de suc natural...and again mi-e dor chiar si de caretaker-ul care ne-a facut toate poftele..si care nestiind prea multa engleza ne intreba in fiecare seara cu gura pana la urechi..: FIss sir?
Mi-e dor de prietenii pe care ii am acum acolo, oameni care in putinul timp cat am stat acolo s-au lipit de mine si eu de ei si ne purtam de parca ne cunoasteam de cand lumea si pamantul (nu zic..poate si faptul ca eram ..hmm european..a ajutat..dar un al 14-lea simt imi spune ca intr-adevar i made some bonds there).
E placut totusi ca acum, aproape in fiecare zi vorbesc cu ei fie pe chat fie la telefon si imi spun ca le e dor de mine si ma intreaba cand ma duc inapoi..raspunsul este invariabil :SOON!!
Si soon va fi pentru ca India este huge, si atat de diferita si ca aspect si ca mentalitati incat mi-ar trebui cred cel putin un an de zile sa apuc sa vad, sa cunosc...si tare mi-e ca daca s-ar intampla acel an de zile nu m-as mai intoarce.
Da, sunt de acord, e o tara ciudata, plina de saracie, plina de coruptie, dar daca ai taria sa treci peste aceste aspecte deloc minore, si esti deschis spre o experienta poate unica, in mod sigur te poti adapta..
De curand tot povestind si parca punandu-mi-se pata sa o tai din tara macar cativa ani, oriunde numa nu in Europa, mi s-a spus ca fug..si am fost intrebat de ce anume..
Well, poate ca asa este, poate ca fug..de ce?nu stiu nici eu si sincer nu prea ma intereseaza..cert este ca nu mai imi gasesc locul acum..nu ma mai multumeste mai nimica, oamenii sunt rai..sunt ei rai pretutindeni dar la noi sunt mai ceva decat aiurea..si nu ponegresc pe nimeni...este o realitate cat se poate de trista si de cruda.
In fine, cert este ca am asa o mancarime la talpici sa o iau din loc de numa..in vacanta, cu lucrul..nu importa..si da India ar fi prima pe lista..mi-am promis ca voi mai ajunge acolo si am de gand sa imi tin aceasta promisiune..si cred ca va fi ceva demential..acum voi stii locuri, strazi...cum se negociaza cum sa te porti...voi in elementul meu again.
S-au intamplat atatea lucruri in decurs de 3 luni incat ar fi trebuit sa tin un adevarat jurnal zilnic pentru asta nu cum am facut scriind doar la final de saptamana .Probabil sunt nostalgic, dar asta mai ales pentru ca simt ca intr-un fel anume nu mi-am luat la revedere de la acea tara, poate sperand ca o sa ma mai duc..SOON!
Chalo!

Exista dragostea eterna??

Oh well..fac ce fac si ma mai intorc un pas la povesti siropoase...da bat-o vina e vreme ca numa asta imi inspira..pe frigu si pe ploaia asta dea dracu daca as scoate nasu de sub plapumioara ...ma rog ..vreme de genu asta mai inspira si altele dar sa ramanem la un nivel ideatic cum ar spune ..hmm nici eu nu mai stiu cine ar spune :)
Si daca tot suntem la capitolul mituri si legende..ca se pare ca in nota asta m-am intors in tara, mi-a mai venit in minte o poveste poate la fel de frumoasa ca cea de dinainte dar cu un final sa ii spunem european..ca daca la americani totu' e cu hepi end fericit la europeni te-apuca plansu de sare camesha de pe tine..
Dupa cum spuneam...Orfeu si Euridice

Se spune ca in timpurile stravechi, pe cand oamenii abia incepusera sa scoata nasu la plimbare, exista un cantaret fara de seaman, un cantaret ce il rivaliza chiar si pe stralucitorul Apollo. Orfeu pe nume, avea un asemenea talent de pana si zeii ii ascultau cantecele cu nesat, animalele il acompaniau, iar eroii il luau cu ei in tot felul de aventuri pentru a le mai lumina zilele umbrite de atatea batalii..
Tanar, frumusel, talentat (parca fac reclama la Megastar) asa cum e normal s-a indragostit ...era frumoasa nimfa ce-o iubea..blanda si gingasa ..iar numele ei era Euridice. Dragostea lor atat de pura, asa cum era de asteptat a starnit deopotriva atat invidia oamenilor cat si pe cea a zeilor. Insa daca oamenii doar s-au limitat la o invidie de la distanta, zeii (niste dobitoci parerea mea) n-au suportat niciodata ca oamenii sa fie prea fericiti..si au schimbat mereu cursul vietii prin neinduplecata Moira (soarta cruda) ce raspundea la ordinele lor.
Intr-o buna zi (cu sau fara soare nu prea conteaza), pe cand Orfeu si Euridice se plimbau prin padure, frumoasa nimfa a pasit peste un frunzis care ascundea o groapa..si ca in orice banc sec..groapa,ma intelegeti, ascundea un sarpe veninos..care sarpe, evident usor ofuscat ca cineva a indraznit sa il calce pe coada, a ripostat muscand-o pe Euridice de glezna (glezna bat-o vina se pare ca e lait motiv in mitologia greaca..si ea si Ahile si Ahile si ea..si probabil multi altii..)..Partea cea mai trista este insa ca frumoasa Euridice si-a dat curand duhul in bratele iubitului ei..
Va dati seama, jale mare, plansete, suflete sfasiate de durere...Orfeu nu mai era om..canta (probabil a fost stramosul doinelor noastre cumva)..si pana si animalele plangeau de durerea lui..Dupa un timp, Orfeu s-a hotarat sa isi incerce norocul si a pornit-o spre taramul neinduplecatului Hades sa il roage cu cerul si cu pamantul sa ii redea iubita.
Si ajutat de Hermes, pristavul "tatalui", a reusit sa treaca cu bine peste raul Styx si s-a dus la Hades si la Persefona si a inceput sa cante povestea lui si a Euridicei..si a cantat cu atata maiestrie inat pana si neinduplecatul zeu a fost miscat de durerea omului ce i se infatisa cu o asemenea cerere...si se pare ca i-ar fi grait in acest fel:
- De vrei sa o revezi pe a ta Euridice,intoarce-te pe drumul pe care ai venit..umbra ei te va urma indeaproape la bratul lui Hermes..insa nu cuteza tu muritor de rand sa te intorci sa o vezi pana nu ajungi inapoi pe pamant, caci totul va fi pierdut pe vecie si nici chiar eu nu te voi mai putea ajuta...
Asa a grait intunecatul zeu, iar Orfeu nebun de fericire i-a multumit si cu inima tremuranda a plecat spre pamant..si ca sa treaca timpul mai repede, a inceput sa cante..canta bucuria de a regasi pe cea care ii stapanea inima si viata..insa pe masura ce se apropia de iesire..indoielile au inceput sa il cuprinda: daca Euridice nu il va recunoaste, daca Hades nu se tine de cuvant,daca, daca, daca...
Inima de muritor, inima neincrezatoare..ros de indoieli..atunci cand mai era doar un pas..un singur pas si iubita lui ar fi fost din nou vie, Orfeu a intors capul..
Si-a vazut frumoasa iubita...zambea, si parca alerga sa il cuprinda in brate..si pe masura ce se apropia, umbra ei se estompa din ce in ce mai mult in intunericul fara sfarsit..
Orbit de durere cantand din nou jalea ce il cuprinsese, Orfeu a plecat mai pe romaneste unde a vazut cu ochii..a fost uis de niste bacante care suparate ca Orfeu le-a stricat voia buna si jertfa catre Bachus, l-au injunghiat cu pumnalele si i-au aruncat trupul in mare...iar valurile au continuat sa cante durerea frumosului cantaret.
Zeus, induiosat de intamplari i-a ridicat pe amandoi la cer si i-a transformat in constelatii..

Cumva asta poveste trista are un oarecare graunte de optimism...sau am devenit eu intre timp un model al optimistului (ceea ce ma indoiesc atat de tare incat risc sa raman stramb)..insa partea care pe mine m-a atins cel mai mult ..a fost faptul ca nu a renuntat..stiind ca sansele sa poata schimba ceva, ca sansele sa alunge moartea, sa schimbe soarta sunt aproape nule, Orfeu a mers mai departe incercand..
Destinul nu il putem schimba in totalitate, sunt perfect de acord..insa putem avea mereu grija ca intre cele doua momente implacabile, nasterea si moartea, sa ne facem viata asa cum o dorim noi..sa luptam pentru tot ceea ce credem si sa nu ne lasam induplecati de nimic..
Intr-o nota de optimism sa zic desi vrema..ploaia si tot ce altceva ma baga sub plapuma si ar putea denota o acuta depresie ( e doar o impresie falsa :) ), cred ca va urez noapte buna
Ole!

Filemon si Baucis...

Ole!!!!Am revenit in tara, lenes, pus pe distractie si pierdut nopti, cu tente de melancolie si dor de India care mi-a devenit asa de draga in decurs de 3 luni..cu dor de oamenii pe care i-am lasat acolo si care s-au purtat cu mine de ca si cum as fi facut parte din familiile lor. Pana la o noua calatorie insa in India plina de mister ,saracie si bogatie in acelasi timp, pana la un nou jurnal din aceasta tara care m-a captivat totalmente, am altele de zis...
De mult timp planuiesc sa va spun o poveste, usor induiosatoare si cu tente lacrimogene dar cumva spusa in stilul ce ma caracterizeaza de ceva vreme. Este povestea lui Filemon si a soatei lui, Baucis...personaje de care in unul sau mai multe randuri am mai pomenit...!!Here i go..

Se pare ca domnitorii nostrii si poate toti ceilalti mari conducatori de osti s-au inspirat din legende: cand li se punea pata se travesteau, umblau incognito sa vada cam ce si cum pe lume. Exemplul princeps era Zeus care cand se satura de nevasta-sa il lua pe fiu-sau pe Hermes si plecau la balamuc pe coclauri sa vada ce le poate pielea muritorilor.Asa au ajuns intr-un mic satuc in Arcadia ponositi, plini de praf, vai de ei, nemancati si nedormiti etc ...si cereau ospitalitate din casa in casa.Erau injurati...alungati numai primiti nu. Cand sa isi piarda speranta, si Zeus era pe cale sa spumizeze de nervi...au gasit o casa mica derapanata, unde locuiau doi batranei Filemon si Baucis pe numele lor.Erau un model pentru toti tinerii care se casatoreau, si la nunti li se ura la toti..sa fii iubit ca Filemon de prea-credincioasa lui Baucis..sau sa fii protejata si slavita ca Baucis de Filemon,painea lui Dumnezeu daca ar fi existat doar unul pe vremea aia.La casa celor doi au poposit maretii zei,iar cand au cerut ospitalitate saracii batranei n-au stiut ce sa le mai faca...au sacrificat ultimele gaini si ultimul strop de vin, ba cand sa taie gaina..aceasta s-a ascuns intre picioarele lui Zeus, aratand cumva ca oaspetii nu sunt oameni de rand...si Zeus se pare ca a grait: lasa batrane nu-i nevoie..ne este indeajuns ce ne-ati oferit pana acuma !!Au stat la masa si le-au ascultat povestea si Zeus le-a mai dat un semn : oricat vin turnau nu se mai termina ! Iar Filemon care a priceput semnul, s-a plecat in fata zeilor si a cerut indurare.
Zeus n-a zis nimic decat ca trebuie sa ii urmeze...si au tot mers pana in varf de munte,si acolo abia le-a grait: Ati fost singurii care au acceptat sa ofere ospitalitate in numele lui Zeus si sunteti singurii care veti fi crutati !! Nu te uita batrane in urma ca satul vostru va disparea pentru ca vreau sa va rasplatesc!! Ce sa va ofer: bogatii nemasurate, tinerete, nemurire ?
Iar Filemon a raspuns: marite Zeus, bogatiile vin si se duc, tineretea trece iar nemurirea ajunge sa fie apasatoare de la un timp.Nu cer decat sa mor odata cu iubita mea sotie.M-ar durea prea mult sa o vad ca se duce, iar ea nu ar rezista sa ma vada murind. Ingaduie marite sa murim amndoi odata.
Asa sa fie pare ca le-a grait trufasul zeu si a facut un semn si a pierit.In urma, satul disparuse, iar in locul satului se inalta un templu stralucitor.Filemon si Baucis au trait inca multi ani in acel templu slujindu-i lui Zeus.
Intr-un amurg, stand pe o bancuta si depanand amintiri,amandoi batranii au simtit fiori reci ce ii curpindeau din ce in ce mai repede si au stiut ca a venit momentul..
A venit timpul a spus pare-se Baucis !! Multumesc ca mi-ai fost alaturi in toti acesti ani ! iar Filemon a cuprins-o in brate pentru ultima data si i-a dat un ultim sarut!!
Legendele spun ca s-au transformat in pomi ...ea intr-o salcie subtire si delicata ce parca era imbratista de un stejar maret !!

De ce am tinut mortis sa spun aceasta povestioara? Well, rar dar se intampla, mai merg pe strada si vad cate un cuplu de batranei mergand agale mana in mana, si zambesc cu o usoara invidie. Nu spun ca toata viata au fost numai lapte si miere, insa faptul ca dupa atata amar de ani, de greutati si de momente frumoase, ei inca se mai tin de mana si in trupurile lor batrane bat inimi tinere si indragostite poate cu aceeasi intensitate, este ceva deosebit...Iar eu, dupa aproximativ 2 ore de discutii serioase cu tente filosofice, dupa povesti reale si triste, dupa ce am vazut 2 ochi (nu caprui :P) care de regula sunt veseli, lacrimand..am ajuns again la o mare concluzie..
Sa nu cautam fericirea, sa nu cautam perfectiunea, sa nu cautam decat sa luam tot ce poate fii mai bun in ceea ce ni se intampla..Omul de regula are parte de multe dezamagiri, de multe lucruri mai mult sau mai putin neplacute, poate tocmai ca atunci cand se si intampla ceva bun sa fie capabil sa aprecieze ce are langa el sau ce i se intampla.
Cred ca fiecare din noi isi doreste in adancul sufletului sa traiasca pana la adanci batraneti ca Filemon si Baucis...
Peace!!