THE Taj

..Dupa cum spuneam mai acu un piculetz de vreme..la ora 1 juma trebuia sa vina o masina sa ne ia pe mine si pe Cata sa ne parashuteze de urgenta la aeroport ca ne astepta un we furtunos in Delhi..
Nervii...
Ora 1 juma..ne fumam tigarile linistiti in asteptarea masinii.
Ora 2..ne fumam alte tigari pini de draci ca masina nu mai venea...sunasem soferul si ala ne-a zis ca vine in 5 minute..bai, 5 minute indiene inseamna cam o ora asa si nu exagerez..deja si eu si Cata ii promisesem aluia ca ii vom sparge capu in atatea bucati ca le pierdusem numarul..ne batea gandul chiar sa plecam pe jos..numa ca pana la strada principala erau numa' 10 kilometri de drum prin jungla..In fine..vine si masina..ne abtinem de la violenta insa ii atrag atentia soferului ca daca nu isi misca fizicul mai repede asa o sa plateasca probabil urmatorii 10 ani la biletele noastre de avion de o sa ii para rau ca s-a nascut..Cata insa era omu' bun...eu il chinuiam pe nenorocit iar el incerca sa il calmeze..Cu muuult noroc ajungem in timp (adica ultimul moment evident) la aeroport..facem check-in-ul si merem cu zambetul pe buze in sala de asteptare..teoretic in 10 minute urma sa ne imbarcam.Ei bine..s-o crezi tu si tu si tu ca a fost asa usor..au anuntat ca avionu' are intarziere juma de ora..eh..juma de ora nu e chiar asa rau pana la urma..dupa 25 de minute au anuntat alte 25 de minute intarziere..Deja incepeam sa fierb ca ca laptele ...mai aveam un pic si dadeam in foc..ceea ce s-a si intamplat in secunda in care ne-aau anuntat ca zborul s-a anulat si ca ne muta pe toti la urmatorul zbor adica aproximativ alte 2 ore mai tarziu..toti pasagerii in fir, evident si eu motz,mai ca ii mancam pe oamenii aia de la ghiseu de vii...scandal ca in piata la Obor, din pacate fara nici un rezultat...drept urmare am pierdut plimbarea de seara si am ajuns in Delhi la ora 11..A treia surpriza: am stat intr-un fel de guest haus (mai bine zis intr-o bodega care imi aducea foarte mult aminte de cazarea din Andorra de la al "treilea pis"..Spuneam ca ne-am cazat intr-o bodega (din pacate nu noi am ales ci o colega indianca) unde aveam pe post de vecini mii de furnici si niste Afgani (da da aia care tot pun bombe..pai da unde sa fii mai safe decat in gura lupului??)..Nu aveam nici macar prosoape in baie..norocu' nostru ca ne carasem noi cu prosoape.In fine, ne schimbam rapid si o taiem in club..asta a fost singura bila alba pe seara de vineri..club mijto..intrare scumpa..insa te lasa sa bei ce voia muschiu tau si cat voia supapa ta pana la ora 3 dimineata..Normal ca am ajuns in camera plina de furnici la ora 4 si la ora 10 am facut ochi sa mergem spre Agra..
3 ore de drum, cu un popas de 10 minute intr-o locatie plina de maimute (la propriu..asa cum sunt la noi cainii pe strada asa erau acolo shea maimutzelele), si ajungem in Agra.Mizer, absolut mizer.Facem o dreapta si inca o dreapta si iata-te ajunsi la portile Tajului.Plind de suveniruri plin de cersetori si bomba: indienii platesc intrare 20 de rupii iar noi ca deh ce mama dracului astia tre sa ne ia de prosti, platim 750 de rupii in care primim sosete de protectie pentru sshoshoni si o apa plata (ce dracu sa fac io cu apa plata???)...am si pastrat biletul amintire ca nu puteam altfel..e hotie pe fata.Mai mult amuzat decat nervos, trecem de soldatii de la intrare si pasim intr-o alta lume..Este absolut halucinant ce vezi acolo..gradini intinse si perfect ingrjite, cateva cladiri foarte bine pastrate..iar in mijloc troneaza linistit, alb aproape (din cauza poluarii a inceput totusi sa se ingalbeneasca) imaculat, Taj Mahal.Nu sunt cuvinte sa descriu frumusetea acestui monument, nu sunt fotografii destul de profesioniste (indiferent cine si cu ce aparat face pozele tot nu poate evidentia realitatea) care sa arate minunatia acelei cladiri..Nu dejaba ii spune "The Tomb of Love"..Efectiv ai senzatia ca ai trecut printr-o poarta a timpului si ai ajuns 400 de ani in urma..singurul lucru care te aduce cu picioarele pe pamant e multimea infernala..intri in Taj (unde acuma sunt ingropati atat regele mongol care l-a construit cat si sotia lui pentru care a fost construit acest monument..mai multe detalii le gasiti pe www.wikipedia.org).Te sufocai efectiv..insa afara, racoare, o priveliste de poveste, un rau..si pe partea cealalta un inceput de constructie..Daca regele respectiv ar fi apucat sa termine constructia, ar fi fost ce-a dintai minune a lumii..pentru ca intentia era sa faca o cladire asemanatoare dar neagra in totalitate...chiar si asa, Este un monument care merita oricand oricum cu oricine vizitat..Normal ca am facut jde poze si am dat sa plecam..nici nu am fost acostati de 435 de mii de vanzatori ambulanti care erau dispusi sa ti-l vanda si pe dracu' daca le dadeai o rupie in plus, drept urmare ne-am suit in prima caleasca si tuleo frate ca nu se mai putea.
Seara a fost la fel de inedita..trebuia again sa mergem intr-un club, de data asta cu Devender, un alt coleg..insa tzeapaaaaaaaaaaaa.Sambata nu intri in nici un club daca nu ai partenera (cica daca teduci cu partenera nu te imbeti, nu faci urat, drept urmare scade rata criminalitatii)..dupa ce am luat cina ca niste boieri la Crown Plaza (de jde mii de ori mai ieftin decat in Romanica noastra) si dupa ce am incercat sa intram in vreo nspe cluburi, ne-am lasat pagubasi si Devender ne-a facut turul orasului noaptea..Diferenta intre nordul Indiei si sud?Maxima..ca de la cer la pamant..Delhi se compara lejer cu orice metropola europeana beton..plin de verdeata, curat (mai ales centrul), plin de monumente bine ingrijite..Actually, ne-am si oprit la cel mai mare templu SIKH (again dati search cu gugalu pentru mai multe informatii ca altfel ma plictisesc scriind) care avea turlele facute din aur masiv..De o curatenie ..impecabil impecabil..ne-am dus si noi si ne-am facut ca ne rugam, am baut apa sfintita si ne-am continuat turul..Palatul Parlamentului, casa presedintelui, the red fort (credeam ca a noastra casa a poporului e mare..ei bine casa presedintelui e absolut huge..in plus arhitectura este specifica nu lipsita de gust ca la noi).Pana ne-am dumirit, deja era 4 dimineata si again ne-am dus la casa cu furnici sa ne culcam..ne intrebam daca mai gasim ceva in camera daca tot aveam vecini teroristi..insa a fost cat se poate de safe..A venit din pacate cu rapiditate si ziua de duminica..zi care a fost mai mult de shopping..de fapt mai mult de cascat gura pentru ca n-am mai avut ghizi o buna parte din zi (si sa mergi de capu' tau prin Delhi e ca si cum ti-ai da un pumn in cap de unu singur) iar cealalta am parte am fost la Lotus Temple (cica sunt 7 in toata lumea...si doar cel din Delhi este chiar templu..restu au alte intrebuintari) si la un targ..asa ca un bazar...de unde iar am cumparat diverse pentru diversi.
A venit si seara si ne-am indreptat usor tristi spre aeroport..clar aici tre venit pentru cel putin 2 saptamani sa apuci sa vezi tot ce e de vazut..sa traiesti tot ce e de trait si sa te bucuri de viata in India..
A fost o experienta care mi-a schimbat in totalitate parerea despre aceasta tara imensa, si sincer..sper sa mai vin cat de curand iar in Delhi.
Acum somn, va pupez
P.S: pozele..

http://picasaweb.google.co.in/dragos.nanu/Taj#

Mainile in sus....

...pastele mamii lui de aerobic..
De ce ?Pentru ca:
Miercuri ora 16:00 (ora Indiei, evident), ne imbarcam intr-o masina vai capu' ei care trebuia sa ne duca la un fel de campus.Ce sa facem acolo?Pai cica un fel de training.Trebuia vezi Doamne sa ajungem sa ne cunoastem pe noi insine mai bine, sa facem ceva ioga, sa ii cunoastem pe cei din jurul nostru, sa ne folosim de calitatile lor..etc etc etc.
Prima buba: Locatia trebuia sa fie la marginea orasului.ei bine nu..era la 80 de kilometri distanta..semnal la telefoane aveam daca ne urcam in copaci sau daca suflam sa nu mai bata vantu', alcoale nexam, iar tigari...care cand apuca..
Bila alba: Peisaj deosebit..atat pe drum cat si in campus..practic eram somehow in mijlocul naturii..
A doua buba: ajungem acolo iar camerele noastre sunt de fapt si de drept niste corturi militare vai steaua lor, stam in camera cate 6 (fara alcoale nu e fun) iar noaptea e plin de diverse animale si animalute..sa le ia gaia.In fine, trecem peste, ne intimpina un nenica de fo 896 de ani, care cica e un fel de guru (al cui inca nu m-am prins, da mananca mult rahat si cu pofta chiar) si ne anunta cu seninatate ca tre sa ne trezim la ora 5 pentru ioga..nu mai spun ca ne-au picat moacele la toti, mai ales mie si lu' Cata care oricum nu ne refacuseram dupa weekend-ul destrabalat din Sri Lanka.Merem La somn si cat ai pocni din dejte tre sa si facem oki..ai sa-mi bag!!Trecem peste..ajungem intr-un alt cort militar unde se presupune ca tre sa stam asezati pe niste saltelute (care la noi in cort se numesc paturi)..drept urmare zambetele cat casa si dorinta de somn maxima..Bai frate..cat poate sa vorbeasca omu' ala..m-a spart..faceam eforturi vizibile sa imi tin ochii deschisi..de ani de zile nu m-am mai trezit asa devreme..de regula la ora aia ma duc sa ma culc nu ma dau jos din pat.anyway...ne tine fo alta juma de ora prelegere despre Nyasa, diverse "mudre" si alte tehnici de meditatie dupe care trecem la treaba..greu la deal cu boii mici..la jun moment dat ma dureau si maini si picioare si toate cele iar asta al naibii nu se mai oprea..faza tare e ca la final a trebuit sa ne lungim cu tontii sa il ascultam cum ne pune sa ne imaginam un trandafir cu un diamant in mijloc si o iapa in calduri pe o campie cica superba..moment in care se aude un sforait :))..s-a dus dracului si meditatie si tot..Luam micul dejun, facem o plimbare de fix cinspe minute nu mai mult ca altfel obosim, si trecem la treaba...Ce treaba frate ca noi eram gata epuizati din cauza lipsei de somnic.Ce inseamna treaba?Role Playing..asta a fost fun..ne-a pus sa jucam intr-un film..practic ne-a dat o idee pe care noi a trebuit sa o dezvoltam..ei nati-o franta ca ti-am dreso..chiar a fost teribil de fun..pana seara ne-am tot jucat diverse joace d-astea iar seara s-a terminat cu o mare repriza de baschet la doua cosuri, cina si o alta lunga prelegere a tipului astuia care se minuna cat de ciumegi suntem noi..pe dracu, ne pupa in funduletz cu mare pofta si precizie poate poate nu ne prindem ca nu a facut mai nimic din ce a zis ca o sa faca.12 noaptea, somn!!!Dupa ce ca Maria mea nu prea suporta astfel de treburi...cre ca d-aia nici nu merg ever cu si anume cortul, incep sa aud tot felul de zgomote..drept urmare, la ora 3 dimineata alerg un sobolan prin cort, gasesc o soparlica si s-a dus dracului cu pluta somnu' meu de frumusete..Suna si ceasu ( ca in melodia lu' Cargo) si mai mult taras ne indreptam spre sedinta de ioga..de data asta n-am mai rezistat prea mult si tonul monoton al mosului m-a trimis rapid prin lumea lui Mos Ene.M-a trezit Cata, in momentul in care trebuia sa schimbam pozitia si intorcandu-se spre mine l-a pufnit rasu'..dormeam linistit si fara nici un fel de greata cu gura cascata si cica la un moment dat am tras si un scurt sforait (desi nu prea servesc eu d-astea de fel)..ma rugam alui de sus sa se termine mai repede sa se faca ora 1 juma sa imi vina taxiu si sa plecam (eu si Cata) spre aeroport..ne astepta un lung drum spre Delhi, cu nervi muuuulti nervi si multe lucruri interesante..ia stricati-va okii si in articolul urmator

jucarele???

Cand nu scriu nimic, cand scriu prea multe :))
Ideea e ca as usual, mi s-a aruncat un cuvant ieri...si am stat sa il coc si azi am primit o sugestie cel putin interesanta..evident ca toti veti merge cu gandu' la diverse jucarele cu sau fara tenta sexuala, diverse jocuri cu sau fara tenta sexuala (hai sa fim seriosi ca numa la prostii va sta capu')..partea fun este ca mie mi-a adus aminte de copilarie..de un moment in care cel putin lumea ce ma inconjura era alcatuita din mama ceva mobila prin casa, unchi-mio si...un pitic mic, mic de ceva gumilastic..
De ce mi-am adus aminte de treaba asta? Pai eu am tinut taaaaaare mult la piticu meu...si mereu mama ma pacalea sa ma bage in baie (pe vremea aia nu prea stiam eu cum e cu apa si sapunu si cam oracaiam...iar daca altii aveau ratushte eu aveam un pitic) imi spunea asa:
Un pitic atat de mic..(va aduceti aminte?)/Facea baie intr-un ibric/pe sapun a alunecat...si piticu' ..s-a inecat..ei, si cand zicea mama ca s-a inecat piticu eu ma amuzam asa de tare de numa..al dreaq ce sadic eram nu?Cred insa ca nu sadismul ma impingea la rasete si chichoteli ci tonul pe care imi spunea mama povestea..
Asta ar fi una legata de buclucashu pitic..o alta ar fi ca tzaca paca, una doua, faceam ce faceam si ma apucam sa rod motzu piticului..nu imi mai aduc aminte clar, dar l-am lasat fara juma' de caciula..
Bottom line e ca a fost una din jucarele mele preferate..
Intrebarea mea cheeeeee (a se citi cheie da?) e..de ce avem nevoie de jucarii?E o intrebare cu adanci semnificatiuni filosofico-existentialiste care la ora asta (la mine aci in India e 2 noaptea) imi macina sugativa..
Pentru un moment am crezut ca avem nevoie de jucarele ca le tin locu prietenilor imaginari..dar in zilele noastre daca te uiti in filme, toti puradeii au si jucarele si prieteni imaginari..pai e corect?si cu dansa-ntransa si cu sufletu' in rai?harasho tavarashie..
Dar daca totusi..totusi..la mintea noastra aia de copil mic..gandim profund si vorbim cu jucariile ca si cum am vorbi cu cineva de langa noi? Nu sunt psiholog, psihanalist sau cum mama naibii ii zice sa dau o explicatiune clara, cert e un lucru..Ne dam de lucru si ne pierdem timpul..e ca si cum ai ajunge la servici, si neavand nimic de lucru, citesti toata presa posibila, te joci hearts sau cine stie ce alt joc, sau stai la vrajeli pe net.Copilul ala e mai inteligent ca noi..isi da de lucru cu orice..orice poate deveni o jucarie, un prieten si un nou mod de a-si pierde timpul..
Bunaoara, aveam la un moment dat o clantza cu tot cu butuc..stiti voi toata sandramaua aia de la usa, si dadeam cu ciocanu in ea de mama focului sperand ca din ea o sa iasa un casetofon...Nu incercati sa intelegeti cum dintr-o buca' de fier ar fi iesit un casetofon ca e ca si cum ati incerca sa il intelegeti pe Antoine de Saint-Exupery cu al lui Mic Printz...E o mare diferenta de viziune, in spatiu, imaginativa,de orice culoare..noi gandim prea complicat si un copil gandeste muuult mai simplu..Unde vreau sa ajung cu asta?Nush, ca m-am pierdut in exemple..cert e un lucru, maturi fiind inca nu am scapat de jucarii..ca ne jucam pe calculator, ca luam jucarii copiilor nostri, jucarii care de fapt reprezinta lucruri pe care noi nu le-am avut si vrem sa profitam acuma sa mai "dam in mintea copiilor" alaturi de ai nostri, etc..toata viata o sa avem cate o jucarie.De ce?Pentru ca toti suntem copii, oricat de batrani am fi, avem sau am avut niste parinti care ne-au facut pe noi..deci mereu vom fi copiii cuiva..si de ce sa nu recunoastem..mereu o sa ne fie dor de momentele astea hazlii si o sa incercam sa mai copilarim cand si cum putem..
Care e jucaria voastra preferata??A mea a fost un pitic..

Povestea mea, povestea unei papusi...

De data asta nu e nici o calatorie noua prin India, nici o intamplare deosebita din ultima vreme prin tara mai inainte numita, e vorba de un vis pe care probabil il au toti tinerii..sau mai bine zis un vis pe care il are toata lumea incepand cu o anumita varsta..si eu il am, si tu..si personajele din poveste.
Desi ideea nu imi apartine, mi-a facut placere sa intru in acest joc si sa continui un vis..o dorinta..
Me and you mi-a trimis un inceput interesant de...vis...pe care mai apoi l-am continuat...Despre ce vis este vorba? Well, o singura intrebare: Cati dintre voi prin adolescenta asa au inceput sa viseze cu ochii deschisi la o aleasa, un ales? Cati dintre voi, placandu-va de cineva de sex opus sau nu :P, nu ati visat la o super mega poveste cu hepi end fericit?
Well then, in povestea noastra sfarsitul este hepi sau...e doar un vis?

O după-masă de toamnă răcoroasă ... Mintea nu are răbdare şi vrea să plece, trupul nu o lasă, dar ea este liberă şi zboară ... oricând şi oriunde, fără ştirea şi permisiunea nimănui.

Astăzi vrea să fugă departe.

Într-un mecanism al înaltului şi al deplasărilor rapide, pornesc spre o destinaţie de curând părăsită de oameni cu porniri normale. Cine să mai vrea plaja pustie? Uite că eu sunt aceea.

O imensitate de nisip şi apă îmi întâmpină sosirea. Albatroşi în agonie îmi ţipă ameninţător, rotindu-mi-se deasupra capului. Ridic privirea ... şi ... descopăr o altă divinitate – cerul, la fel de primior ca marea şi nisipul, el îmi veghează prezenţa.

Păşesc sfioasă pe nisipul rece şi umed făcând câţiva paşi spre apa care cu al ei susur îmi glăsuia chemarea. Adierea ei caldă m-a îndemnat să păşesc cu încredere, fără a-mi lepăda veşmântul – o ţesătură uşoară de mătase albă, umflată de briză sau mulată pe formele mele. Picioarele-mi simt o atingere caldă ce-mi învăluie din ce în ce mai mult întreaga fiinţă. Mă las cuprinsă în dezmierdările valurilor, mă abandonez într-o uşoară plutire. Pentru câteva minute uit de mine, ca mai apoi să mă trezesc împinsă de un val puternic, izbită de mal. Rochiţa devenise grea şi transparentă de atâta apă, lipită, dezvăluid toate contururile si preaplinele forme imperfecte. Părul îmi acopera parte din faţă şi umerii de pe care căzuseră bretelele, dezgolindu-i. Albă ca un mort, cu nasul roşu şi buzele vineţii, îmi cuprindeam genunchii adunaţi sub bărbie, tremurând toată cuprinsă de frig şi de frică. Cu unghiile degetelor albăstrite, scrijeleam nervos nisipul, fără să scriu, îmi exprimam poemele trăirilor. Fondul muzical era clănţănitul dinţilor.

Încet se lăsa seara, doar lumina gălbuie a lunii reflectată-n valurile negre mă mai făcea conşientă de o realitate senzorială, cea vizuală. Brusc am căzut inertă, aşa cum pică neînsufleţită şi tristă o păpuşă abamdonată de mâna unui păpuşar.

E timpul să-i fie scriă şi povestea.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Era o păpuşă, a unei fetiţe de doar câţiva anişori, care venise în vacanţă la mare. Fetiţa se numea Daria, iar păpuşa ei – Bianca; era jucăria ei preferată şi nelipsită de peste tot: de la joacă, de la grădiniţă, din vizitele la bunici, o însoţea chiar şi în vacanţe sau la somn. Vara aceasta au fost nedespărţite şi la mare. Dar venise ziua plecării, iar pentru că micuţa Daria nu se putea despărţi uşor de noua lume care o cucerise, la despărţire se puse pe un plâns fără ca nimic să o liniştească. Cu ochii în lacrimi, agăţată de mâna părinţilor, o târa după ea pe Bianca, însă ... la un moment dat o pierduse fără ca nimeni să observe şi să-i simtă lipsa.

Aşa păpuşa se trezise în toamnă, tristă, singură şi părăsită. Odată cu lăsarea acestei seri, păpuşarul celest adormise şi el, scăpând sforile din mâini şi odată cu ele şi sufletul păpuşii, gasită înt-o zi moartă.

Un suflet de copil sau un nou rol din partea păpuşarului, cine ştie, poate ar putea-o trezi din nou.

Zilele au trecut una cate una si insoritele zile au disparut usor usor fiind inlocuite de toamna manoasa..blanda si aspra in acelasi timp...zile caldute cu seri racoroase mai ales pe malul marii...

E seara...pe plaja pustie un trup firav se merge in nestire...pare preocupat, sau cel putin trist pentru ca privirea-i pierduta e indreptata in jos..nu vede nimic in stanga, nimic in dreapta, de cerul tulbure nici nu mai vorbim..Deodata, se opreste usor mirat..cativa pasi mai incolo, o tesatura usoara de matase alba acoperea un trup imperfect de papusa...ceva mai frumos nu vazuse niciodata in scurta-i viata de pana atunci. S-a aplecat tremurand si s-a simtit cutremurat in momentul in care a ridicat papusa in brate..Mii se senzatii i-au strabatut trupul, mii de trairi pe care nu stia cu ce sa le asocieze..ba mai mult decat atat, pentru un moment, o secunda nimic mai mult a avut senzatia ca frumoasa papusa a deschis ochii...strangand-o la piept a inceput sa mearga din ce in ce mai repede pana s-a trezit alergand din toate puterile..cu fiecare pas avea senzatia ca stie din ce in ce mai multe din trecutul papusii...cu fiecare pas fiecare traire a Biancai trecea la cel ce alerga acuma cu ea in brate..In momentul in care a cazut frant pe malul marii, stia deja toata povestea...i se parea chiar ca o cunoaste pe Daria de cand lumea si pamantul....o forta necunoscuta il facea sa stranga papusa la piept din ce in ce mai tare, parca dorind ca prin caldura trupului sau sa dea viata acolo unde papusarul a incetat sa isi mai miste sforile. Cu zambetul pe buze strangand la piept pe Bianca a adormit pe malul marii avand deasupra lui doar luna care veghea linistit asupra lui.

E seara...pe plaja pustie un trup puternic de adolescent cu privirea pierduta dar cu zambetul pe buze, merge agale tinand la piept o papusa...in zare o tesatura usoara de matase alba care asemenea unei inchipuiri, se indreapta spre el incet dar cu multa siguranta..ceata lasata de venirea serii pe malul marii se ridica din ce in ce mai repede pe masura ce se apropie unul de celelalt. Tesatura prinde forma si culoare...tesatura ascunde un trup perfect si o frumusete angelica..Usor intrigata, cu o strangere de inima pe care inca nu o intelegea, tanara il intreaba:

- De ce te plimbi singur pe plaja?De ce cari dupa tine aceasta papusa veche?

Privirea pierduta capata stralucire...fara sa stie de ce simte o bucurie launtrica cum nu mai simtise niciodata iar inima ii batea atat de tare...Stia...stia pe cine are in fata...cu fiecare secunda chipul i se lumina din ce in ce mai tare la gandul ca dupa atata timp ceea ce doar visase devine realitate...calm si cu multa caldura in glas ii raspunde:

- Acum multi ani, ma plimbam trist prin aceste locuri..desi eram numai de-o schioapa viata isi lasase o amprenta puternica asupra mea...incercam sa fug, cautam o minune care sa imi aduca o raza de soare in viata..Atunci am gasit-o pe Bianca (tanara a tresarit la auzul acestui nume? si.. a inceput cumva sa tremure?)..A fost primul meu prieten adevarat, a mers cu mine peste tot, mi-a fost alaturi in toate incercarile vietii si mi-a purtat noroc..si inca ceva..

Frumoasa fara nume, nu se mai poate abtine si il intrerupe:

- Bianca??De unde stii ca numele ei este Bianca..??

- Nu stiu...tot ce imi aduc aminte este ca din momentul in care am ridicat aceasta papusa de pe nisipul rece, parca a prins viata, povestea ei cumva s-a transferat in corpul meu..tristetea si lacrimile fetei care a pierdut-o m-au facut sa plang si sa inteleg ce important e in viata sa ai un prieten..Daria va..

- Ce nume ai pronuntat?De unde stii acest nume?a intrebat tanara rosind usor de emotie..

- Bianca mi l-a soptit in seara in care rapus de oboseala am adormit pe malul marii avand deasupra mea doar cerul si divina luna...Te-am asteptat atata timp...Daria...

..si tanarul spunand aceste cuvinte mai face un pas si o cuprinde intr-o imbratisare calda plina de dragoste iar buzele lor fac ca linia orizontului sa dispara pentru o secunda...cerul s-a unit cu nisipul si cu marea intr-o singura entitate...

E dimineata...un copil firav se trezeste zgribulit pe malul marii...zambeste cu gandul la visul pe care il avusese

- Bianca, vei fi mereu cu mine...niciodata nu vei mai fi pierduta pe lume asta..vei cunoaste linistea si dragostea prin mine, iar eu prin tine imi voi intalni aleasa.

E seara..

Well then, continuarea apartine fiecaruia dintre noi care acum ani de zile sau poate in prezent inca viseaza la o asemenea poveste...inca viseaza la ursit/a.

Si cum nimic nu este mai frumos ca dragostea care te implineste, va urez la toti sa fiti indragostiti de viata, de veselie de tot ce e mai frumos in lume, sa nu regretati niciodata nimic si mai ales...sa va intalniti ursitul/a.

Sri Lanka...un coltz de paradis..din Jurnalul de Bord

Preludiu:
Miercurea trecuta s-a intamplat sa ne adunam asa cativa in gasca sa merem la Hard Rock-ul din Bangalore..beton..am nimerit niste indieni usor sariti de pe fix..petrecareti si glumeti la maxim..am mancat, am baut am ras si nici macar nu ne-am prins cand au trecut 3-4 ore.Printre doua inghitituri de aripioare, una de brifcor alcolizat si 'jde glume, unu' dintre ei incepe si ne povesteste cum era pe vremea cand locuia in Sri Lanka..ca ce frumos e, ca ce ieftin ..ca lume bune..ce sa mai totul era la Superlativ..Frate sa nu te duci niciodata la pomu' laudat cu sacu altfel risti sa vii dracu acasa si fara bani si fara sac...Si in timp ce povestea el asa patimas de ne absorbise pe toti acolo shea, Cata se uita la mine, eu zambesc..si dupa ce o mai cloceste vreo 3 secunde adunate o arunca: "Bah ce-ar fi sa mergem noi weekend-ul asta pana in Sri Lanka?Si asa nu avem nici un program pentru sfarsitul asta de saptamana..si cine stie cand vreodata o sa mai avem ocazia.."..la o astfel de propunere nu se poate raspunde decat intr-un singur cuvintel: "Hai!!!"..Trecem peste poveste..si continuam amuzamentul cu restul gastii..insa nah poftim ca nu mai imi statea mintea la nimic altceva..daduse strechea in mine ca albina in curu magarului si abia asteptam sa ajung acasa sa dau un mare search pe gugal dupe biletele de avion..drept urmare pentru prima data de cand sunt in Bangalore, aproape m-am bucurat ca barul se inchide la ora 11 :)..Ajung si in camera, dau drumu la net, deschid constiincios gugalu si caut toate companiile aeriene posibile care ar fi putut sa ne duca colo shea si da-i si cauta si cauta si da-i..si gasim bilet..usor cam scump..dar ce sa-i faci cand ti se pune pata go with the flow..ne uitam mai bine si problem..pentru vineri seara nu se puteau "bucui" (asta e cuvant inventat de mirela colega noastra din SAP) iar sambata nu aveam decat seara avion deci nu prea merita ..drept urmare ne bagam picioarele si merem dezamagiti la somn..A doua zi dupa ce imi termin treaba vin acasa, bagam o sala mica si nush ce ne vine noua ca incepem iar sa cautam..intr-un final gasim si zbor pentru vineri..Uraaaaaaaaaaaaaaa!!3 minute mai tarziu nu mai eram asa bucurosi.."Auzi mah, da' ne trebuie viza au ba???"Intrebarea asta ne-a taiat tot avantul..n-am mai cumparat nimic cu gandul ca vineri la prima ora o sa ma duc la travel desk-ul de la birou sa ma interesez..Se face si vineri si evident nu ajung la prima ora acolo pentru ca am ceva treaba..si abia pe la pranz aflu ca odata in viata faptul ca venim din Romania ne foloseste (printre altele multi pupici si multumiri pentru Lali care m-a ajutat sa aflu treaba asta)...pana la 30 de zile n-avem neovoie de viza..Il sun pe Cata, ii zic..si stabilim: "Dude, la 4 juma sa fii acasa ca ne facem bocceaua si o intindem (era deja 2) si luam bilete din aeroport.." Zis si facut..
Ora 17:00:iesim pe usa si ca orice oameni dusi cu capu' ne suim in prima risca si .."Birjar..la aeroport cu toata viteza inainte" (maxim 40 la ora ca saraca risca nu stie mai mult)..nici n-aveam de mers 50 de kilometri in traficul ala infernal..Da ce dracu mai conta???Important era ca ne-am pornit..bine ca n-aveam biletele cumparate ca riscam sa nu ajungem in timp..Insa, se pare ca undeva acolo sus avem niste stelutze norocoase..ajungem in aerport si check in-ul era pe la jumate..mergem la ghiseu..intrebam de bilete...cucoana de acolo incepe si s-agita mai ceva ca in "Spitalul de urgenta", ne duce la manager, ala ne ia pasapoartele si 10 minute mai tarziu aveam biletele in mana si ne pregateam sa ne urcam in avion..Trece timpul, si iata-ne si in avion veseli nevoie mare cand ne mai loveste una: frate da noi unde naiba stam????..cat de nebun poti sa fii sa pleci intr-o tara la mama dracului fara cazare, fara nimic pregatit...ei bine se poate..drept urmare:
Orgasmul
Zbor de o ora si fix 5 minutele...ajungem in aeroport unde suntem socati de un mare banner in care scria ca cine e prins consumand diverse substante ilegale e pedepsit cu moartea(se pare ca mai exista si d-astea..nu ca am fi avut de gand sa fumam ceva dar ideea in sine, in loc de welcome to Sri Lanka...e .."daca nu joci atent dai coltzu'") si prima problema...sa gasim un ATM sa scoatem rupii d-alea srilankeze..o facem si p=sta si norocul inca tine cu noi..sau asa credeam..ca la momentul ala n-aveam de unde sa stim ca o sa merem din punct de vedere financiar din tzepe in tzepe..anyway...gasim o firma de turism ne asezam frumusel pe scaun si il lasam pe tanarul angajat sa isi faca meseriasi sa ne povesteasca timp de 10 minute ce perfect e totul pe acolo..intr-un final ne arata doua hoteluri..si evident ca orice om care se respecta, alegem unu pe malul oceanului..ieftin si bun..nimic de zis..Ajungem la hotel ..baaaaaaaaaaaah chiar n-arata rau pentru un hotel de n stele..ajungem in camera si in afara faptului ca aveam aer conditionat..nimic nu arata a fi modern, nou, sau macar intretinut..mobila scartaia din toate incheieturile,cojita pe alocuri..ai sa-mi bag, hotelu curului..in fine..trecem peste prima dezamagire si iesim in oras...la pomul laudat cu sacu'...asa ne-am dus si noi intr-unu din cluburile de acolo..aratos si muzica foarte misto, nimic de zis..dar distratie..foarte subtirel, pentru ca adunati cu tot cu chelneri cre' ca eram vreo 15 oameni..da puii mei, era deja 1 noapte si n-avea sens sa ne mai mutam..bem ceva si merem acasa cu teama insa ca ne opreste vreun echipaj de politie sa ne ia la intrebari..Uitai sa va zic da acolo gasesti echipaje armate din 500 in 500 de metri si nu ca la noi de trec se uita si te lasa in pace..acolo toate masinile sunt oprite si controlate ..avantaj noi again..suntem albi si se vede de la o posta ca n-avem de gand sa facem ravagii in orrasul ala.Ajungem cu bine acasa, cu o risca pe care am platit de cel putin 2 ori cat facea (asa se intampla frate cand te duci intr-un loc despre care n-ai habar si nu e nimeni cu tine care sa stie exact cum stau lucrurile...).Vine dimineata, fac oki (pana in zece ca sa mai prind si ceva mic dejun) si deschid geamul..o priveliste superba..fereastra noastra dadea chiar spre ocean..si printre cativa cocotieri se vedeau valurile nervoase ale oceanului, care se spargeau de mal..e indescriptibil..tre sa vedeti pozele..Coboram la micul dejun, and again fiind albi deci ca niste maimute in tara pasarilor, toata lumea ne zambeste si se poarte frumos si evident asteapta ceva de la noi ca au citit ei in stele undeva ca albii astia (adica eu si Cata) suntem frati cu rockefeller.Anyway, luam micul dejun si iesim la o scurta plimbare..ne agata un gradinar care stie ca principalul nostru port e Constanta (cre ca asa ne-a pacalit) si ne ameteste 10 minute spunandu-ne de nush ce sarbatoare cu elefantu care e adus din jungla si care nu sta decat o ora..ne asteptam sa vedem ceva asemanator cu o procesiune da' pe dracu..ajungem la un templu vechi de 2000 de ani si acolo e si elefantul care isi ia linistit masa de pranz legat crucis de picioare..nimic de zis, e un exemplar superb cu niste colti imensi incrucisati (asta e semn divin..oricare elefant care are coltii asa se zice ca e rege peste ceilalti)..tragem doua poze, ne ducem si in templu unde pentru 100 de rupii popa ala budist ne binecuvanteaza si ne leaga o ata la mana (cica atza asta tre sa o tinem pana cade singura si se presupune a ne feri de rele si alte cele)..plecam si de acolo..si iar ne luam teapa cu risca si platim mai mult..nu mi-era decat ca daca facem prea multa gura ne vede dracu vreun politai si se leaga de noi..eeeehhhei, hai la piscina vere ca nu se mai poate..Acuma daca va intrebati de ce fiind pe malul oceanului noi mergeam la piscina, raspunsul e simplu..in perioada asta oceanul e foarte agitat si valuri mari si trage ca la balamuc..problema nu e ca te loveste un val problema e ca atunci cand se retrage te ia cu el fara drept de apel si e pe bune (cine a fost la ocean stie ce rahat mananc eu aci)..drept urmare scaldatu in apa oceanului e usor interzis..Merem la piscina, superb..stam pe prosop si avem in spate piscina si hotelul iar drept priveliste oceanul involburat..in stanga cocotieri, in dreapta cocotieri..ce poate fi mai frumos??Nici soarele nu arde prea rau drept urmare ne gandim ca stam cateva ore si plecam in oras..cateva ore au fost insa de ajuns sa ne facem mai rau ca niste rosii extremde coapte..de ne si vedeam dormind in varful degetelor ca altfel nu aveam cum sa stam..Vine seara, incep nervii..ne suim in risca sa mergem la restaurant..ajungem acolo si ne cere ala un pret exorbitant desi mergea cu aparatul de taxat pornit:Frate astia chiar ne vad albi si se gandesc ca suntem si prosti sau cum??ne certam cu ala acolo 20 de minute..si plecam dupa ce ii dam jumate cat a cerut fara sa ne mai intereseze prea mult daca ii convine sau nu..Seara o petrecem intr-un club,ceva gen "coyote ugly" de la noi..foarte misto..muzica buna, lume multa, dans..o sticla de uiski pentru ca e mai ieftin asa decat sa iti tot iei cate un pahar..si ma ia flama..Am facut show...m-am imprietenit cu oamenii din trupa, in pauzele lor dansam pe scena, luam fetele la dans...adevaru e ca impuscat un pic in aripa, ma scoatea la maxim din sarite cand vedeam momaiile alea de baieti cum se miscau teleghidati in jurul muierilor care chiar se miscau cum trebe..si dupa ce le zici odata, de doua de trei:frate da-te dupa ea daca singur nu poti sa dansezi, le aratam eu cum se face...una peste alta a fost beton.Dimineata evident ma scol cu usor mahmur si o pornim spre micul dejun..aveam de gand sa ne plimbam si noi un pic prin oras sa vedem diverse sa facem poze..tzaca paca..da pe cuvantul meu de soim al patriei, in secunda in care ne-a atins prima raza de soare am inceput cel putin eu sa realizez cat de tare sufera un vampir daca da cu botu de lumina..asa eram si noi..patlagele fugind de soare..practic am alergat pana la piscina, m-am pus la umbra pana ne-a pus nea ala de acolo umbrela, am facut o baie pana m-au apucat frisoanele si m-am culcat sub umbrela..cateva ore mai tarziu, a trebuit sa ne imbarcam sa venim din nou in India..ce scurt a fost...
Postludiu
Impresii?In afara faptului ca nu numai ca preturile nu erau la jumate asa cum auzisem, ba chiar erau mult mai sus decat cele din India, in afara faptului ca la fiecare pas era cate unu care incerca sa ne pacaleasca de parca eram ultimii prosti, in afara faptului ca am dat o mare gaura in bugetul nostru..impresia generala: pacat ca a durat asa putin..A fost o experienta tare de tot, un loc superb, greu de descris..(din pacate oricat as incerca sa rememorez tot ce am facut acolo, si cum arata, e useless..tre vazut in poze sau, si mai bine live)..inca o tara bifata..E gresit sa ne facem concediul impreuna eu si Cata..ne-am nimerit amandoi nebuni, amandoi cu ideea ca tre sa ne "simtem bine" ca tineri suntem, o viata avem si sanatosi sa fim ca banii se fac..drept urmare nu prea am facut rabat de la nimic..si de bine ce ne plangeam ca ne-am ruinat pe acolo, in aeroport in India in duty free am mai facut un pic de shopping..ce dracu..Sophie Kinsella trebuia sa ne ia pe noi drept modele cand si-a scris seria de shopaholice..
Pareri de rau?una singura..ca ieri ne-am prajit asa de tare ca azi de frica soarelui nu am mai apucat sa vedem mai nimic din orasul ala si ca nu se stie daca si cand si in ce conditii vom mai ajunge acolo..dar cum ziceam si mai sus: Sanatosi sa fim, ca poate o sa vedem locuri si mai frumoase..pana una alta..va urez somn usor si o saptamana placuta si..enjoy the pictures:

http://picasaweb.google.com/dragos.nanu/SriLanka

Sentimentalismele unui ...calator..in TIMP

E ciudat cat de repede poate sa treaca timpul...mereu a fost un concept filosofic pe care nu l-am inteles prea bine..si acum dupa ani de zile de ganduri, de carti citite, de discutii interminabile purtate, ma mai trezesc noapte infiorat la gandul ca timpul trece atat de repede, toate trec pe langa noi..iar finalul nu poate fi decat unul si ala nu prea fericit..dar nu fac acuma filosofie ...revin insa la timp..
A trecut o luna..duminica asta se va face o luna de cand sunt aici..parca ieri noapte am intrat pe usa si m-a intampinat Cata cu un mare zambet pe fata..clar ne bucuram amandoi sa ne revedem, dupa atatea luni in care am fost practic nedespartiti, legati ombilical..we were supposed to rock the world...sau asa ma gandeam eu...mare teapa insa cu toate barurile care se inchid la ora 11 seara.Am inceput un training, nu prea bun, nu prea bine organizat...am cunoscut oameni noi..Parca numai ieri, am intrat dimineata pe usa salii de curs si mademoiselle Suvasini m-a intampinat cu un zambet larg si cu mana intinsa..a fost un sentiment teribil de placut..brusc nu m-am mai simtit chiar asa pe dinafara, desi eram singurul "alb" din acea clasa...zilele au trecut, unele mai rele altele mai bune, mi-am cunoscut toti colegii sau mai bine zis pe toti cei care urmau sa im ifie colegi pentru aproape o luna de zile..Nume greu de prountat la inceput, figuri car epareau ca zambesc superficial doar pentru ca ma incadrez in categoria celor privilegiati intr-o imensitate de tara..european..e un stigmat uneori, alteori e un avantaj..oricum ar fi, niciodata nu voi putea face parte dintre ei.Cu toate astea, desi am avut parte de un training nefericit si nereusit, a trebuit sa fie totusi si ceva bun..intre toate zambetele alea aparent (poate ma insel poate nu) superficiale, am vazut la unii, multa caldura..Ei, am si eu ciudatu' dar de a avea lipici la oameni (daca citeste mama aici clar o sa ramana suprinsa cum ciufutenia intruchipata ..aka moi are lipici :)) )si intre 20 de oameni cu cel putin jumatate am iesit, am mancat am glumit, am lucrat impreuna, ne-am ajutat reciproc..Astazi in ultima zi de training, mi-am dat seama ca cele 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana, au fost teribil de importante...grupul vesel, toti cei care suntem in aceeasi firma, am fost ca un nucleu..cei mai nebuni, cei mai deschisi, si de departe cei mai inteligenti ( nu ma pun pe mine in frunte, dar ma simt bine stiind ca am fost printre ei :D )..Am ras, i-am invatat cateva cuvinte in romana, am invatat cateva cuvinte in hindi ( Ap kaise hoo!!! adica Ce mai faci? ) ne-am plimbat ( nu toti mereu dar oricum), am fost la Hard Rock Cafe la o bere si o maslina...si timpul a trecut..chiar ii spuneam lui Cata :"Frate ce repede trece timpul..deja sunt aici de o luna aproape..si inca nu imi vine sa ma intorc"..A venit azi, ultima zi..3 din cei 7 magnifici, urmeaza sa plece (sau deja au plecat la ora la care scriu eu) spre casele lor care evident nu sunt aici in Bangalore..In momentul in care mi-am luat la revedere, am avut asa o strangere de inima cum n-am avut nici cand am plecat din Romanica noastra...ce e drept, acasa ma intorc, prietenii imi sunt prieteni..pe acesti oameni s-ar putea sa nu ii mai vad niciodata..Cred ca asta m-a cutremurat asa...Timpul..in astfel de momente mi-ar fi placut cred sa pot trai intr-o lume de poveste (visator as usual ce pana mea) in care sa se poata orice..si astfel mi-as fi strans mereu prietenii aproape..pe oriunde ma voi duce voi lasa cate o urma, si orice loc vazut va lasa o urma in mine..Sunt friend addicted..si poate peste 50 de ani daca voi putea sa ii adun pe toti cei care in timp mi-au devenit dragi, as pune-o de un satuc acolo :)..Pana atunci, raman cu faptul ca in 2 saptamani o sa ii revad pe cei care azi au plecat..si incerc sa nu ma gandesc ca poate fi pentru ultima data cand se va intampla acest lucru..E definetly o tara in care o sa revin de multiple ori de-a lungul vietii...sanatosi sa fim si...Timp sa avem