...si aparatul face Click Click...poza este gata!!! Nah ca am facut-o si p-asta..iar am shezut frumos ca Bubico la aparat...iar tre sa fac ba poze de buletin, ba de pasaport..ba tre sa zambesc cu toti dintii la aparat ca deh e nunta, botez sau ..orice alta manifestare care nu se poate decat imortalizata in poze.
Fix cum nu-mi place...sa staaaau asa si sa zambesc ca proasta-n targ la aparat..de parca daca zambesc iaste poza mai bene..pe dracu..tot eu sunt, probabil cu un zambet usor acru. Pai nu e mai bine sa fiu "prins" in instantaneeeeeeee??? cu un ochi usor inchis si cu limba scoasa?sau dormind rastignit asa pe vreun perete cu vreun picior sub mine?astea sunt pozele cele mai haioase..cele care intr-adevar te fac sa zambesti?Chiar asa de ce zambim?
Zambim..pentru ca ne vine..zambim pentru ca ni se pare ceva usor hilar...daca e prea mult, nu mai induram si hohotele de ras isi fac aparitia. Si cand zambim, ne simtim bine, relaxati...uitam de toate si ne manifestam asa cum ne este natura..unii cu un simt al umorului mai dezvoltat, mai repede..altii mai din topor, mai greu, de tre sa le faci zeci de scheme pana sa se prinda si ei ca e vorba de ceva amuzant..
Zambim, pentru ca avem nevoie..traim intr-o lume prea serioasa..prea coplesitoare pentru noi simplii muritori, ca sa nu avem nevoie de zambete..de acele momente care ne destind..avem o nevoie acuta sa ne simtim oameni. Zambetele leaga oameni din toata lumea..indiferent ca avem un chinez si un rus, daca gluma spusa in engleza, sau poza facuta de un arab e amuzanta, oamenii zambesc...rad..se destind..incep sa comenteze pe marginea ei...si din zambet in zambet, din gluma in gluma, la un pahar de vorba..se leaga prietenii...sau cum spunea mai "tanarul" Antoine de Saint Exupery..."creer de liens d'amitie"...liane..legaturi..prietenii..zambete..Orice cearta e urmata de un zambet..de ce?pentru ca dupa ce s-au dus norii, dupa ce a trecut ploaia, cand judecata revine la normal si nu iti mai vine sa iti impusti cu toporu' pe cel cu care ai avut o polemica infocata :D, incepi sa zambesti si eventual you end up razand, de cat de copil ai fost sau cat de copii ati fost ajungand la o cearta pe un subiect banal...chiar daca acel subiect a fost aparent cat se poate de serios..oameni suntem, capete avem sa gandim cu ele, uneori cel putin, asa incat nimic nu poate fi atat de serios incat sa tii ranchiuna o viata..Ma gandeam, ca nici eu nu fac exceptie de la regula..m-am suparat si am tinut-o ca Ion cu fluiera ani de zile pe motive banale, care tineau aparent de lipsa de respect..hmm daca stau bine sa ma gandes si acum tin la fel, tot pe aceleasi considerente..insa am puterea sa zambesc pe tema asta pentru ca stiu ca am fost copil si eu si cei cu care m-am ciondanit...stiu ca lucrurile ar fi putut fi rezolvate cu totul si cu totul altfel..zambesc tocmai din aceste motive..am crescut..nu mai fac aceleasi greseli..fac poate altele, poate altele mai grave, poate altii gresesc mai grav fata de mine, dar sunt convins ca peste alti 10 ani, 15 sau 20, voi ajunge sa zambesc gandindu-ma la trecut, si realizand ca au fost copilarii...
Zambetul cel mai pur, rasul cel mai cristalin, apartin copiilor..si fac ce fac si ma intorc la vesnica copilarie..pai de ce n-as face-o? Ii invidiez, pentru modul lor liber de a fi, pentru puterea pe care o au de a trece peste toate ca fulgul de nea peste o padure desfrunzita de trecerea vremii...acum se lovesc si plang, si un minut mai tarziu rad in hohote pe te miri ce alt motiv...acum se cearta si se bat, peste un timp sunt cei mai buni prieteni si rad si zambesc de parca nimic nu s-ar fi intamplat..acum ii loveste o nenorocire (Doamne feri), dar sunt atat de puri, naivi si..copii..incat nu realizeaza ce s-a intamplat de fapt..si isi gasesc puterea prin zambet, prin naturalete si de ce nu gingasie...nu de mult, am intrebat o pustoaica, de ce zambeste..adat din umeri si a continuat sa zambeasca fascinant, usor fastacita si cu tente chiar de ras...nu mi-a raspuns nici a doua oara la aceasta intrebare atat de simpla...abia intr-un tarziu mi-a spus: "pentru ca ma simteam bine"!!Cat de simplu..la mintea cocosului.."ma simteam bine"..iar eu cautam un raspuns elocvent...demn de o oarecare varsta..copilaresc poate..dar ce mi-ar fi putut spune altceva??
Zambetul...denota optimism..puterea de a vedea ceva bun in orice s-ar intampla..puterea de-a trece mai departe no matter what..pana la urma cu amintirile si cu ..zambetul pe buze ramanem..
Zambiti va rog..un moment de putere eterna...de copilarie care nu are voie sa paraseasca nici cel mai varstnic trup.. doar zambiti..Click...!!!
luni, 30 iunie 2008
Fiind baiet paduri cutreieram.....
....si de dorul tau venele-mi taiam...Oh my God!!!!
De data asta nu ma pot abtine...tre sa dau definitii altfel imi iau campii..Here I go:
1. Dorinţă puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ♢ Loc. adv. Cu dor = duios; pătimaş. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvneşte, aspiră la ceva; năzuinţă, dorinţă. 3. Suferinţă pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe). 4. (Pop.) Durere fizică. Dor de dinţi. 5. Poftă, gust (de a mânca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau căpşunilor) mănânci şi frunzele. 6. Atracţie erotică. 7. (Pop.; în loc. adv.) În dorul lelii = fără ţintă hotărâtă, fără rost, la întâmplare. – Lat. pop. dolus (< dolere „a durea“).
Partea cu durere sufleteasca si cu atractie erotica pe mine ma face sa ma uit crucis...Ziceam nu de foarte mult timp ca durerea asta din dragoste, si diverse alte sentimente sunt de fapt stimuli dati de creierash...impulsuri...si nimic mai mult...si atunci..cum vine asta?Mi-e dor de tine?
Sau: Nu mai pot de dorul tau, Jeanoooooooooooooo!!! sau pe post de atractie erotica...cum ar suna: simt asa un dor pentru tine mandro...uite ashea si ashea de ma topesc ca untu pe foc...hmm nu suna bine ca nu e moale si pufoasa (chiar daca exista cocolino:)))
Oh come on!!!Dar mi-e dor de tine mama masii de treaba...ca nu m-am saturat cat te-am tinut in brate sau cat ti-am scos okii ca n-ai facut aia sau aialalta cum trebe..si mi-ai mancat sufletul si mi-ai scos peri albi...dar asa dor imi e sa te tin iar in brate...
No way...si cu toate astea..creierul se pare ca rules atat de tare incat avem iluzia nici nu stiu cum sa ii spun ..ca pe noi chiar ne doare ceva ..mana, capu, inima, mai ales inima. OOOfff viata mea, incepem sa o luam razna..atata timp cat nu devenim emo..totul e in regula. Sa ne calmam spiritele si sa o luam de la capat..
"mi-e dor de tine"...este expresia cea mai des intalnita atunci cand cineva drag nu este langa noi in momentul x cand noua ni se pune pata cum ca ar trebui sa fie langa noi..cine..???Persoana..aia..stiti voi. Obiectiv privind lucrurile ce inseamna? reprezinta dorinta noastra in mod sigur 80% egoista de a fi in acel moment fix cu persoana la care tinem..ca e mama, tata, sora, sau iubita..nu conteaza...noi avem nevoie sau cel putin creierul nostru ne spune ca avem o nevoie fizica, relativ acuta de a fi cu acea persoana. Still, se pare ca de-a lungul timpului, aia de isi tot otraveau sangele si isi taiau venele prin perioada renasterii din dragoste chipurile, i-au dat aceasta conotatie romantica..
Adevaru' e ca sa fim seriosi..cui dracu nu ii place sa i se zica: vai ce dor mi-a fost de tine..muream daca nu te vedeam azi (nu chiar adliteram dar ca sa pricepe toata lumea :D )..hai hai nu fiti ipocriti..ca la toti va place..si mie si tie si lu popa Ilie...mai ales lu' popa :)
Suna bine, da bine in poza si la CV atunci cand zici unei june prime ca ti-a fost dor de ea...o vezi asa cum se hlizeste toata si iti arata fasolea de ti-e mai mare dragu si iti zici in gand..damn..ce bine ..ca s-a intamplat sa imi si fie dor de ea si ca n-am mintit-o...pai cum ai putea mai nemernice sa o minti cu asa ceva...pe acel "angel radios"...ca de cand l-ai vazut intaiashi data si pentru prima oara ai simtit ca te furnica asa pe shira spinarii..No vezi...lasa, stop beeing such a macho si arata-ti natura romanitcoasa..ca deh..si tu ai aceleasi pretentii pana la urma..
Se pare ca in dragoste, fie ea filiala, maternala, paternala...carnala..de care vreti voi, dorul joaca un rol la fel de important ca si dragostea aia care doare de mama focului...asa ca nu tre sa ne sfiim sa spunem lucrurilor pe nume asa cum ne-a lasat al de sus...
Drept urmare...Mi-e dor de tine!!
De data asta nu ma pot abtine...tre sa dau definitii altfel imi iau campii..Here I go:
1. Dorinţă puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ♢ Loc. adv. Cu dor = duios; pătimaş. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvneşte, aspiră la ceva; năzuinţă, dorinţă. 3. Suferinţă pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe). 4. (Pop.) Durere fizică. Dor de dinţi. 5. Poftă, gust (de a mânca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau căpşunilor) mănânci şi frunzele. 6. Atracţie erotică. 7. (Pop.; în loc. adv.) În dorul lelii = fără ţintă hotărâtă, fără rost, la întâmplare. – Lat. pop. dolus (< dolere „a durea“).
Partea cu durere sufleteasca si cu atractie erotica pe mine ma face sa ma uit crucis...Ziceam nu de foarte mult timp ca durerea asta din dragoste, si diverse alte sentimente sunt de fapt stimuli dati de creierash...impulsuri...si nimic mai mult...si atunci..cum vine asta?Mi-e dor de tine?
Sau: Nu mai pot de dorul tau, Jeanoooooooooooooo!!! sau pe post de atractie erotica...cum ar suna: simt asa un dor pentru tine mandro...uite ashea si ashea de ma topesc ca untu pe foc...hmm nu suna bine ca nu e moale si pufoasa (chiar daca exista cocolino:)))
Oh come on!!!Dar mi-e dor de tine mama masii de treaba...ca nu m-am saturat cat te-am tinut in brate sau cat ti-am scos okii ca n-ai facut aia sau aialalta cum trebe..si mi-ai mancat sufletul si mi-ai scos peri albi...dar asa dor imi e sa te tin iar in brate...
No way...si cu toate astea..creierul se pare ca rules atat de tare incat avem iluzia nici nu stiu cum sa ii spun ..ca pe noi chiar ne doare ceva ..mana, capu, inima, mai ales inima. OOOfff viata mea, incepem sa o luam razna..atata timp cat nu devenim emo..totul e in regula. Sa ne calmam spiritele si sa o luam de la capat..
"mi-e dor de tine"...este expresia cea mai des intalnita atunci cand cineva drag nu este langa noi in momentul x cand noua ni se pune pata cum ca ar trebui sa fie langa noi..cine..???Persoana..aia..stiti voi. Obiectiv privind lucrurile ce inseamna? reprezinta dorinta noastra in mod sigur 80% egoista de a fi in acel moment fix cu persoana la care tinem..ca e mama, tata, sora, sau iubita..nu conteaza...noi avem nevoie sau cel putin creierul nostru ne spune ca avem o nevoie fizica, relativ acuta de a fi cu acea persoana. Still, se pare ca de-a lungul timpului, aia de isi tot otraveau sangele si isi taiau venele prin perioada renasterii din dragoste chipurile, i-au dat aceasta conotatie romantica..
Adevaru' e ca sa fim seriosi..cui dracu nu ii place sa i se zica: vai ce dor mi-a fost de tine..muream daca nu te vedeam azi (nu chiar adliteram dar ca sa pricepe toata lumea :D )..hai hai nu fiti ipocriti..ca la toti va place..si mie si tie si lu popa Ilie...mai ales lu' popa :)
Suna bine, da bine in poza si la CV atunci cand zici unei june prime ca ti-a fost dor de ea...o vezi asa cum se hlizeste toata si iti arata fasolea de ti-e mai mare dragu si iti zici in gand..damn..ce bine ..ca s-a intamplat sa imi si fie dor de ea si ca n-am mintit-o...pai cum ai putea mai nemernice sa o minti cu asa ceva...pe acel "angel radios"...ca de cand l-ai vazut intaiashi data si pentru prima oara ai simtit ca te furnica asa pe shira spinarii..No vezi...lasa, stop beeing such a macho si arata-ti natura romanitcoasa..ca deh..si tu ai aceleasi pretentii pana la urma..
Se pare ca in dragoste, fie ea filiala, maternala, paternala...carnala..de care vreti voi, dorul joaca un rol la fel de important ca si dragostea aia care doare de mama focului...asa ca nu tre sa ne sfiim sa spunem lucrurilor pe nume asa cum ne-a lasat al de sus...
Drept urmare...Mi-e dor de tine!!
joi, 26 iunie 2008
Ganduri de....copil...vise...reloaded
Mi-ar placea sa alerg mai iute ca gandu’
Sa zbor mai repede ca vantu’
Sa intrec si ingerii din cer
Sa fiu un haiduc si pe ploaie si pe ger
Mi-ar placea sa iubesc
La fel de mult cat imi place sa traiesc
Mi-ar placea sa fiu un vrajitor
Sa pot merge si-n trecut si-n viitor
Aceste lucruri mi-ar placea
Sa intre toate-n viata mea...
Versuri de copil, scrise probabil in pauza dintre ora de romana si cea de mate, ganduri indraznete, ambitii si vise pe care le poti implini doar intr-un cadru de poveste...Cam asta ar spune orice cunoscator in ale versurilor, un cunoscator in ale povestilor nemuritoare..
Eu as tinde sa spun ca versurile s-au inspirat printre altele si din filmele cu ninja, Bruce zis Lee, capra cu trei iezi, punguta cu doi bani..etc..Cu toate astea, citindu-le acum, la o varsta la care creierul s-a maturizat (cel putin in teorie), inclin sa imi doresc sa pot da timpul inapoi...si macar sa pot sa visez din nou ca si copilul ce a scris versurile de mai sus.Cati dintre voi, nu ati avut astfel de vise...cati dintre voi in momentele de singuratate cand gandurile par sa o ia de-a dreptul razna nu mai visati inca la un ideal, la ceva ce stiti clar ca nu se va putea implini?Cred ca nu exista exceptii...chiar si cei mai analitici si sceptici dintre voi, aveti momente in care v-ati dori si luna de pe cer...in care ati dori sa aveti inelul lui Rumburak (cum, n-ati vazut Arabela????? Oh come on.!!!), sau aripile lui Icar, sau puterea lui Hercule, sau frumusetea si puterea Afroditei...
Tulai Doamne...eram tineri si sturlubatici, centrul universului nostru era visul, toti ne erau prieteni chiar si dupa ce ne cafteam in spatele blocului din motive care oricum nu mai conteaza si nu au contat niciodata.. Eram puri (ei sa nu ducem la extrema...in momentul in care oricum stiam vorbe vorbite porcos mai ceva decat parintii nostrii nu se cheama ca eram chiar puri la maxim nu?) ca si gandurile indraznete ce ne incolteau in minte cu fiecare intamplare.. Jucam fotbal si ne vedeam ca Maradona, jucam fatza ascunselea si ala care se punea, se si vedea vreun mare vrajitor ninja care merge fara sa fie auzit..vreo umbra atotstiutoare care ii prinde pe toti...ne placea vreo fata si n-aveam curaj sa ii "cerem prietenia", ne vedeam ca Fat-Frumosul din poveste cum o salvam de la vreun necaz si ea o sa ne fie vesnic si adanc recunoscatoare..Ganduri..acum, aducandu-mi aminte, ma apuca asa un dor de a mai copilari, nu de lipsa grijilor sau a responsabilitatilor cotidiene cat mai ales din dorinta de a ma mai simti liber (la nivel psihic mai ales..)..sa nu existe bariere..sa nu existe societate..sa putem fi noi insine asa cum ne-a dat natura..Stiu ca tind sa ma contrazic cu tot ce am zis in alte articole referitor la bunatatea naturala a omului, sau la caracterul social al fiintei umane..dar acum nu fac filosofie, acum nu incerc sa conving pe nimeni ca am dreptate..incerc doar sa amestec gandurile, visele pe care le am acum, cu gandurile si visele pe care le aveam atunci...Dar, timpul a trecut...visele au disparut, cotidianul apasa asupra noastra ca cerul pe umerii titanului Atlas...iar noi..mergem la culcare...
Party....Vama Veche iunie 2008
Aaaaaaaaand I'm back...dupa o perioada de apatie teribila...nush de ce, din ce cauza, pentru cum..etc..ar fi cazul sa pun pe "hartie" experienta Vamii de anu' asta. Ce sa zic, cand te duci cu inca 30 de oameni dupa tine, nu are cum sa iasa decat la superlativ..un mini team-building ..drink-building sau cum vreti sa ii spuneti. So, tur de forta..am plecat vineri la 5 cu gandul ca poate poate poate si iar poate avem bafta sa ajungem pana la meciul cu italia in Constanta..ei bine nu!!! Drept urmare la ora 7 fix trecute de linia de sus, paseam intr-o terasa in Cernavoda..AM mancat o pizza ne-am enervat la rateul lu tovarashu' Mutu, am mai mancat un pic de nervi si am plecat catinel spre 2 mai...acolo era cartierul general. Dushulica papica si goooooo Planet direct in Vama, directia Stuf. Purcoi de lume nene, parca era eclipsa de soare la miezul noptii...ceva de speriat..Evident shoturile au inceput sa curga, picioarele s-au destelenit, dansul a fost in toi si pana sa ne dumirim eram inapoi pe plaja in 2 mai, vazand un rasarit demential. Am fi vrut unii dintre noi sa si dormim pe plaja in ideea ca ne trezim direct in soare si o punem de o baie/(slesh) plaja...dar cateva picaturi de ploaie ne-au facut bagajele si ne-au trimis in camerele noastre la somn...prelungit de altfel pana spre miezul zile inceput de dupa-amiaza...M-am trezit cu capu' mare, m-am dus sa bag ceva in mine ca ardea instalatia rau de tot si era cat pe ce sa ma trezesc cu some peanut butter in nas de la prietena unui coleg...care simtea o nevoie acuta sa faca reclama acelei "chestii" teribil de naspa. "Jur pe rosu ca in seara asta nu mai beau"...drept urmare 3 ore de plaja 5 bai in mare (apa absolut dementiala) si un somn de 3 ore pe seara..si eram ca nou...cand a venit uraganu sa ma trezeasca..creierii mei au fost zguduiti de bubuiturile in care am fost trezit ca incepe cantarea la chitara si eu, tocmai eu, vocea-ntaia o pierd...N-am pierdut-o, insa, dupa ce am descoperit cu foarte foarte mare dezamagire ca vocea nu vrea sa se dreaga si pace...am luat ceva rosu in dinti, am calcat juramantul si l-am sfintit cu ceva J&B pana m-am dres cu totul nu doar vocea..ce sa mai am facut-o lata ..de data asta..atat de lata ca habar n-am cand am ajuns la mine in pat stiu doar ca radeam cu totii doar uitandu-ne unu la altu'...cam patetic...alcoooooolemia ridicata in slavi, noi razand..muzica data tare..nimic deosebit..care a fost partea fun?ca am reusit atatia oameni sa fim pe aceeasi lungime de unda si nu ne-am spart in biserici bisericute asa cum se intampla de cele mai multe ori...asta de fapt e si the main ideea: PARTY...oameni cu sange de..."taur" cum ar zice un drag prietin si tavarash..Apai cum Doamne iarta-ma sa nu ne ducem ca turma la distractie cand toti suntem cam de-o varsta, tineri, nelinistiti cu sangele in clocot, mancarimi in talpi si gadilici pe buze? Ne distram noi si aici..ca doar de joi incepe mai nou weekend-ul in Bucuresti via SAP Romania/GDC...Un meci, un mic, nspe beri, un fotbal, un tenis..un iesit in miez de noapte in oras...de la nasu' mare pentru toata lumea..tati paserile de noapte s-au strans intr-un nucleu :D. Cuvantul de ordine pentru vara asta, dupa lasarea intunericului mai ales este :PARTY...MARE...SOARE..PLAJA (oh cata plaja as mai face...ca placinta as sta..uite ashea si ashea m-as perpeli de pe-o parte pe alta )..ce sa mai..cateva poze de final si va pupez..
PEste doua saptamani...marea ne cheama again...sa vedem unde si in ce numar ..
PEste doua saptamani...marea ne cheama again...sa vedem unde si in ce numar ..
duminică, 15 iunie 2008
Secretul ...Evei..
Când şarpele intinse Evei mărul, îi vorbi
c-un glas ce răsună
de printre frunze ca un clopot de argint.
Dar s-a întâmplat că-i mai şopti apoi
şi ceva la ureche
încet, nespus de încet,
ceva ce nu se spune în scripturi.
Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume
cu toate că asculta şi el.
Şi Eva n-a voit să-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină
şi-şi miscă geana parca-ar zice
că ea ştie ceva,
ce noi nu ştim,
ce nimenea nu ştie,
nici Dumnezeu chiar.
Nici chiar Dumnezeu nu stie..El..Atotstiutorul...cel care a facut mai intai barbatul si apoi femeia..In incercarea de a creea ceva perfect a realizat imperfectiunea fara sa vrea...Asa sa fie?Ma pot uita ore intregi, zile-n sir si ani fara numar in ochii unei femei..iar secretul pe care il poarta in gene imi ramane in continuare..un secret..Am spus imperfectiunea...pai altfel cum se face ca tocmai el Creatorul nu stie marele secret? Spuneam ca ma pot uita oricat in apele involburate ale ochilor unei femei fara sa stiu..fara sa imi dau seama care poate fi secretul...poate..poate ca nu..Sunt momente cand nici chiar Eva nu il realizeaza..la nivel constient cel putin..insa instinctiv..mereu..fara exceptie. Secretul demonic, soptit de sarpe cu dorinta poate de a face rau..de a manipula marea Creatie, da nastere la ceva bun..sublim uneori..ce?ce?ce?
Un bob zabava..se spune ca marele demon, marele inger al luminii (daca nu ma insel) nu cunoaste dragostea..nu in forma pe care noi muritorii de rand o traim. As tine sa contrazic toate aceste teorii..Cunoaste ceva mai presus de o iubire pamanteana..cunoastea dragostea divina..sa nu uitam ..caderea ingerului-demon, s-a intamplat din ambitie...din alte dorinte separate de dragostea divina. Daca ar fi sa credem toate povestile, aparute din diverse surse, ingerul-demon exista pentru a completa marea Creatie, mai exact pentru ca El, a oferit omului liberul arbitru (parerea mea, desi demonul a cazut inainte de aparitia omului...dar cine poate sti cu adevarat povestea facerii lumii asa cum a fost ??). Vorbeam despre dragoste..oare asta sa fie secretul Evei? Nu, cu siguranta nu..altfel l-am sti, de atata si atata timp..Mereu m-am intrebat, ne-am intrebat poate...cum ajungem sa ne indragostim?de ce?
Raspunsuri sunt variate: de la este frumoasa, desteapta si devreme acasa pana la chiar nu stiu dar uite ca se intampla...o simt si asta imi ajunge.
Niciodata nu am incercat sa vedem de fapt ce se intampla de fapt..cum ajungem sa iubim..care este tragaciul pe care "cineva" sau "ceva" apasa si ne declanseaza toate trairile pe care le avem?
Ce i-a soptit ingerul-demon Evei?Ce este atat de important?Ce este atat de nestiut de restul lumii? Un raspuns pertinent si sceptic ar fi ca "sarpele" nu i-a mai soptit nimic nimic Evei..a fost o simpla diversiune..Diversiune sa ce?Ei, uite asta da intrebare..o intrebare la care nici Eva insasi nu va putea raspunde.."afaceri" intre ai "mari"...prea complicate pentru urechile noastre.
Cu toate astea tind sa cred ca Eva a aflat ceva poate atat de banal si de complicat in acelasi timp.
Am tot vorbit de dragoste..si am convenit ca nu asta e secretul...marele secret.Insa are legatura..imediat imi dau si cu parerea..puterea de a insufla dragoste..pentru ca dragostea vine mereu plecand de la o femeie..orice alta forma de dragoste o pot traduce prin pasiune...printr-o placere exagerata..dar dragostea mereu pleaca de la o femeie..de la privirea aruncata printre gene..Puterea Cupidoniana daca vreti sa ii spunem asa..asta era explicatia grecilor pentru dragoste..sageti trase de Eros. Banal..insa alta mai buna nu aveau...se gandeau ca vine de la zei, nu de la omul de langa..corect..de la zei a venit doar "know how-ul" ca sa ii spunem asa..ideea in sine..ingerul-demon insa se poate sa ii fi spus Evei cum anume sa faca acest lucru..sa ii fi insuflat pur si simplu puterea de a face pe barbat sa iubeasca...sa-l inlantuie..stim foarte bine cu totii ca nu mereu dragostea este asa cum ne-am dori-o...este si dragostea veninoasa..Eros avea doua tipuri de sageti...unele muiate in fiere si venin..si dragostea era nefasta..te consuma, iar altele erau muiate in miere...si atunci doar atunci se "intamplau" acele povesti cu "au trait fericiti pana la adanci batraneti"..Firesc de altfel...trebuia sa existe si ceva demonic intr-un sentiment atat de frumos..doar vine din partea sarpelui..Genial de altfel...a incercat prin ceva placut sa obtina ceva usor malefic...control..oare femeia, nascuta imperfecta din doar o coasta a lui Adam, sa fie unealta "sarpelui", modul prin care acesta atrage iar si iar la nesfarsit omul in diverse capcane, doar doar se indeparteaza de la "sanul Lui"? putin probabil..cel putin nu constient..unelte in mainile creatorilor..zic creatori..creatorul este cel care desavarseste un lucru ..iar El, nu l-a terminat..a ramas in "mainile sarpelui" acest lucru..omul se modifica, gandeste, este manipulat si manipuleaza oricand si fara sa realizeze, iar femeia, pe care o iubim atata, sa nu stie ce face..sa isi dea seama insa, ca are ceva aparte.. puterea electrizanta care iti da fiori..asta este intr-adevar o enigma..Nu vi s-a intamplat niciodata sa cunoasteti o femeie si dupa cateva priviri, cateva vorbe sa stiti ca urmeaza cu siguranta ceva mult mai profund?
Concluzie: care este secretul evei pana la urma? Iar noi..noi cei care nu vom avea acces niciodata la acel secret...de ce iubim femeile?
c-un glas ce răsună
de printre frunze ca un clopot de argint.
Dar s-a întâmplat că-i mai şopti apoi
şi ceva la ureche
încet, nespus de încet,
ceva ce nu se spune în scripturi.
Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume
cu toate că asculta şi el.
Şi Eva n-a voit să-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină
şi-şi miscă geana parca-ar zice
că ea ştie ceva,
ce noi nu ştim,
ce nimenea nu ştie,
nici Dumnezeu chiar.
Nici chiar Dumnezeu nu stie..El..Atotstiutorul...cel care a facut mai intai barbatul si apoi femeia..In incercarea de a creea ceva perfect a realizat imperfectiunea fara sa vrea...Asa sa fie?Ma pot uita ore intregi, zile-n sir si ani fara numar in ochii unei femei..iar secretul pe care il poarta in gene imi ramane in continuare..un secret..Am spus imperfectiunea...pai altfel cum se face ca tocmai el Creatorul nu stie marele secret? Spuneam ca ma pot uita oricat in apele involburate ale ochilor unei femei fara sa stiu..fara sa imi dau seama care poate fi secretul...poate..poate ca nu..Sunt momente cand nici chiar Eva nu il realizeaza..la nivel constient cel putin..insa instinctiv..mereu..fara exceptie. Secretul demonic, soptit de sarpe cu dorinta poate de a face rau..de a manipula marea Creatie, da nastere la ceva bun..sublim uneori..ce?ce?ce?
Un bob zabava..se spune ca marele demon, marele inger al luminii (daca nu ma insel) nu cunoaste dragostea..nu in forma pe care noi muritorii de rand o traim. As tine sa contrazic toate aceste teorii..Cunoaste ceva mai presus de o iubire pamanteana..cunoastea dragostea divina..sa nu uitam ..caderea ingerului-demon, s-a intamplat din ambitie...din alte dorinte separate de dragostea divina. Daca ar fi sa credem toate povestile, aparute din diverse surse, ingerul-demon exista pentru a completa marea Creatie, mai exact pentru ca El, a oferit omului liberul arbitru (parerea mea, desi demonul a cazut inainte de aparitia omului...dar cine poate sti cu adevarat povestea facerii lumii asa cum a fost ??). Vorbeam despre dragoste..oare asta sa fie secretul Evei? Nu, cu siguranta nu..altfel l-am sti, de atata si atata timp..Mereu m-am intrebat, ne-am intrebat poate...cum ajungem sa ne indragostim?de ce?
Raspunsuri sunt variate: de la este frumoasa, desteapta si devreme acasa pana la chiar nu stiu dar uite ca se intampla...o simt si asta imi ajunge.
Niciodata nu am incercat sa vedem de fapt ce se intampla de fapt..cum ajungem sa iubim..care este tragaciul pe care "cineva" sau "ceva" apasa si ne declanseaza toate trairile pe care le avem?
Ce i-a soptit ingerul-demon Evei?Ce este atat de important?Ce este atat de nestiut de restul lumii? Un raspuns pertinent si sceptic ar fi ca "sarpele" nu i-a mai soptit nimic nimic Evei..a fost o simpla diversiune..Diversiune sa ce?Ei, uite asta da intrebare..o intrebare la care nici Eva insasi nu va putea raspunde.."afaceri" intre ai "mari"...prea complicate pentru urechile noastre.
Cu toate astea tind sa cred ca Eva a aflat ceva poate atat de banal si de complicat in acelasi timp.
Am tot vorbit de dragoste..si am convenit ca nu asta e secretul...marele secret.Insa are legatura..imediat imi dau si cu parerea..puterea de a insufla dragoste..pentru ca dragostea vine mereu plecand de la o femeie..orice alta forma de dragoste o pot traduce prin pasiune...printr-o placere exagerata..dar dragostea mereu pleaca de la o femeie..de la privirea aruncata printre gene..Puterea Cupidoniana daca vreti sa ii spunem asa..asta era explicatia grecilor pentru dragoste..sageti trase de Eros. Banal..insa alta mai buna nu aveau...se gandeau ca vine de la zei, nu de la omul de langa..corect..de la zei a venit doar "know how-ul" ca sa ii spunem asa..ideea in sine..ingerul-demon insa se poate sa ii fi spus Evei cum anume sa faca acest lucru..sa ii fi insuflat pur si simplu puterea de a face pe barbat sa iubeasca...sa-l inlantuie..stim foarte bine cu totii ca nu mereu dragostea este asa cum ne-am dori-o...este si dragostea veninoasa..Eros avea doua tipuri de sageti...unele muiate in fiere si venin..si dragostea era nefasta..te consuma, iar altele erau muiate in miere...si atunci doar atunci se "intamplau" acele povesti cu "au trait fericiti pana la adanci batraneti"..Firesc de altfel...trebuia sa existe si ceva demonic intr-un sentiment atat de frumos..doar vine din partea sarpelui..Genial de altfel...a incercat prin ceva placut sa obtina ceva usor malefic...control..oare femeia, nascuta imperfecta din doar o coasta a lui Adam, sa fie unealta "sarpelui", modul prin care acesta atrage iar si iar la nesfarsit omul in diverse capcane, doar doar se indeparteaza de la "sanul Lui"? putin probabil..cel putin nu constient..unelte in mainile creatorilor..zic creatori..creatorul este cel care desavarseste un lucru ..iar El, nu l-a terminat..a ramas in "mainile sarpelui" acest lucru..omul se modifica, gandeste, este manipulat si manipuleaza oricand si fara sa realizeze, iar femeia, pe care o iubim atata, sa nu stie ce face..sa isi dea seama insa, ca are ceva aparte.. puterea electrizanta care iti da fiori..asta este intr-adevar o enigma..Nu vi s-a intamplat niciodata sa cunoasteti o femeie si dupa cateva priviri, cateva vorbe sa stiti ca urmeaza cu siguranta ceva mult mai profund?
Concluzie: care este secretul evei pana la urma? Iar noi..noi cei care nu vom avea acces niciodata la acel secret...de ce iubim femeile?
marți, 10 iunie 2008
Compromis...sa ne compromitem..tzaca paca
E seara gandurilor razlete pare-se...in ultima vreme m-am tot gandit la un subiect atat de des intalnit in vietile ficaruia de ar putea trece neobservat din cauza obisnuintei..compromisul..
Daca stau bine si ma gandesc, e un lucru pe care il facem inca din copilarie...bine..nu il cunoastem sub aceasta denumire, si intr-o asemenea forma acutizata..dar il facem..Cati dintre voi nu ati fost pacaliti de parinti in felul urmator: "Daca mananci tot, primesti..o ciucalata pe bat..daca faci temele mai repede, stai mai mult afara..daca esti cuminte iti cumpar...luna de pe cer"...si noi ca oile, facem si temele mai repede, mancam tot, suntem cuminti, poate poate..E prima forma de compromis, la o varsta cand ne-am astepta ca totul sa fie pur..frumos..fara nici un fel de umbre :)
Din pacate, realitatea ne demonstreaza ca aproape nimic, desi eu as inclina mai mult spre 100% nimic, nu se face fara compromis. La scoala, bunaoara, vrei sa fii printre primii?INveti si rahaturile care nu iti plac, intre prieteni, vrei sa fii cool, te modelezi in asa fel incat sa te vada toti cu okelarii de soare pe nas ca esti mai stralucitor decat insasi luna (care oricum nu produce lumina..da imbata-te cu apa rece), la servici, vrei sa fii bun si apreciat..vrei sa ai sanse mai mari la diverse?te apuci sa inveti si ceea ce nu iti face placere, inveti sa mai pleci capul din cand in cand..si iaca nah poate poate te pomeni cu o marire de salariu, cu o vorba buna sau cu o avansare in grad. In relatia cu sotul, sotia, prieten, iubita, etc..faci la compromisuri in timp de iti vine acru si iti vine sa iti iei campii ca oricum farmecul se duce usor usor daca nu esti atent.
Din cate observ eu, in doar cateva situatii am rezumat cam tot ceea ce facem in viata..acuma, nu reduc totul la un mare compromis..ca l-as mania pe al de sus, insa cred ca foarte multe din actiunile noastre au la baza un compromis...
Bunaoara, iei vreo "teapa" de la vreun prieten bun, sau de la vreo tipa, nu vrei sa renunti la acel prieten sau la acea tipa, si zici: Hai, fie si un lup mancat de oaie de data asta..mai dam o sansa..Si mai dai o sansa, si iar poc, in moalele capului..si inca nu esti convins ca tre sa il/o trimiti la dracu'..si mai dai o sansa..si uite asa, pentru ca esti prea binevoitor, prea sentimental, in loc sa fii apreciat pentru gestul pe care il faci si pentru rabdarea de care dai dovada, ajungi sa fii luat de prost..se duce din respect..si pana te dumiresti, descoperi ca ti-ai pierdut timpul de pomana.
Mai nasol e daca ajungi sa iti incalci niscaiva principii de viata pe care pana la acel moment le-ai ridicat la rangul de sfinte...pai cum palaria lui anatole, sa mai fii respectat daca tu insuti nu o mai faci?se inlantuie toate ca un cerc vicios..si din compromisul pe care il faci ajungi sa te compromiti pe tine ca om..
Intr-un articol mai vechi am facut o trimitere la o afirmatie filosofica: Omul este o fiinta sociala. Pai este motivul primordial pentru care ajungem sa facem compromisuri in viata..Nu se poate fara ele, pentru ca mereu trebuie sa tinem cont, de lumea care ne inconjoara, de imaginea pe care o avem in fata lumii, de ceea ce dorim sa obtinem de la viata s.a. Depinde de noi insine care ne sunt limitele..mai exact, depinde de noi insine sa ne delimitam foarte clar acele limite pentru a nu da in extrema cealalta. Din experienta spun ca prea multa bunatate, prea multe sanse, strica..omul e rau prin natura lui..si in loc sa aprecieze, da cu mucii in fasole.De ce zic ca e rau?
Mitul lui Gyges...(sper sa nu mananc rahat si sa incurc miturile intre ele altfel..e de rau)..pastor..turma de oi..ce sa mai un mini Becali, in vremea lui Platon, in gandirea lui Platon.
Gaseste un inel...frumos, piatra mare etc..Intre timp, adunare mare adunare la curte..se duce si el..tot jucandu-se cu piatra inelului, isi da seama, ca atunci cand intoarce piatra spre interior, devine invizibil..cand o intoarce la loc, iar e printre ceilalti..Ce face?I-o trage cu nesimtire reginei, il omoara pe rege si se pune in locul lui la domnie. Asta asa pe scurt ca daca o voiam altfel va dadeam copy paste la poveste.
Concluzie, da-i omului sansa sa fie deasupra putin si ti-o va trage de nu te vezi..poate nu iti umfla ochii, dar in mod sigur : nu te va mai aprecia, va incerca sa iti ia locul..etc etc etc..Asta este natura umana din pacate si ca sa razbim, cu toate compromisurile pe care le facem, tre sa fim caini...sa ne zbatem..sa dam din coate sa aungem undeva si cand ajungem sa stam mereu in garda sa nu o luam de la capat.
Hmm..cred ca va trebui sa recitesc pana si eu ce am scris aici si sa urmez sfaturile date in miez de noapte :)
De data asta m-am intrecut pe mine..doua treburi serioase??!!Ioi...tre sa revin la caterinca :)
Daca stau bine si ma gandesc, e un lucru pe care il facem inca din copilarie...bine..nu il cunoastem sub aceasta denumire, si intr-o asemenea forma acutizata..dar il facem..Cati dintre voi nu ati fost pacaliti de parinti in felul urmator: "Daca mananci tot, primesti..o ciucalata pe bat..daca faci temele mai repede, stai mai mult afara..daca esti cuminte iti cumpar...luna de pe cer"...si noi ca oile, facem si temele mai repede, mancam tot, suntem cuminti, poate poate..E prima forma de compromis, la o varsta cand ne-am astepta ca totul sa fie pur..frumos..fara nici un fel de umbre :)
Din pacate, realitatea ne demonstreaza ca aproape nimic, desi eu as inclina mai mult spre 100% nimic, nu se face fara compromis. La scoala, bunaoara, vrei sa fii printre primii?INveti si rahaturile care nu iti plac, intre prieteni, vrei sa fii cool, te modelezi in asa fel incat sa te vada toti cu okelarii de soare pe nas ca esti mai stralucitor decat insasi luna (care oricum nu produce lumina..da imbata-te cu apa rece), la servici, vrei sa fii bun si apreciat..vrei sa ai sanse mai mari la diverse?te apuci sa inveti si ceea ce nu iti face placere, inveti sa mai pleci capul din cand in cand..si iaca nah poate poate te pomeni cu o marire de salariu, cu o vorba buna sau cu o avansare in grad. In relatia cu sotul, sotia, prieten, iubita, etc..faci la compromisuri in timp de iti vine acru si iti vine sa iti iei campii ca oricum farmecul se duce usor usor daca nu esti atent.
Din cate observ eu, in doar cateva situatii am rezumat cam tot ceea ce facem in viata..acuma, nu reduc totul la un mare compromis..ca l-as mania pe al de sus, insa cred ca foarte multe din actiunile noastre au la baza un compromis...
Bunaoara, iei vreo "teapa" de la vreun prieten bun, sau de la vreo tipa, nu vrei sa renunti la acel prieten sau la acea tipa, si zici: Hai, fie si un lup mancat de oaie de data asta..mai dam o sansa..Si mai dai o sansa, si iar poc, in moalele capului..si inca nu esti convins ca tre sa il/o trimiti la dracu'..si mai dai o sansa..si uite asa, pentru ca esti prea binevoitor, prea sentimental, in loc sa fii apreciat pentru gestul pe care il faci si pentru rabdarea de care dai dovada, ajungi sa fii luat de prost..se duce din respect..si pana te dumiresti, descoperi ca ti-ai pierdut timpul de pomana.
Mai nasol e daca ajungi sa iti incalci niscaiva principii de viata pe care pana la acel moment le-ai ridicat la rangul de sfinte...pai cum palaria lui anatole, sa mai fii respectat daca tu insuti nu o mai faci?se inlantuie toate ca un cerc vicios..si din compromisul pe care il faci ajungi sa te compromiti pe tine ca om..
Intr-un articol mai vechi am facut o trimitere la o afirmatie filosofica: Omul este o fiinta sociala. Pai este motivul primordial pentru care ajungem sa facem compromisuri in viata..Nu se poate fara ele, pentru ca mereu trebuie sa tinem cont, de lumea care ne inconjoara, de imaginea pe care o avem in fata lumii, de ceea ce dorim sa obtinem de la viata s.a. Depinde de noi insine care ne sunt limitele..mai exact, depinde de noi insine sa ne delimitam foarte clar acele limite pentru a nu da in extrema cealalta. Din experienta spun ca prea multa bunatate, prea multe sanse, strica..omul e rau prin natura lui..si in loc sa aprecieze, da cu mucii in fasole.De ce zic ca e rau?
Mitul lui Gyges...(sper sa nu mananc rahat si sa incurc miturile intre ele altfel..e de rau)..pastor..turma de oi..ce sa mai un mini Becali, in vremea lui Platon, in gandirea lui Platon.
Gaseste un inel...frumos, piatra mare etc..Intre timp, adunare mare adunare la curte..se duce si el..tot jucandu-se cu piatra inelului, isi da seama, ca atunci cand intoarce piatra spre interior, devine invizibil..cand o intoarce la loc, iar e printre ceilalti..Ce face?I-o trage cu nesimtire reginei, il omoara pe rege si se pune in locul lui la domnie. Asta asa pe scurt ca daca o voiam altfel va dadeam copy paste la poveste.
Concluzie, da-i omului sansa sa fie deasupra putin si ti-o va trage de nu te vezi..poate nu iti umfla ochii, dar in mod sigur : nu te va mai aprecia, va incerca sa iti ia locul..etc etc etc..Asta este natura umana din pacate si ca sa razbim, cu toate compromisurile pe care le facem, tre sa fim caini...sa ne zbatem..sa dam din coate sa aungem undeva si cand ajungem sa stam mereu in garda sa nu o luam de la capat.
Hmm..cred ca va trebui sa recitesc pana si eu ce am scris aici si sa urmez sfaturile date in miez de noapte :)
De data asta m-am intrecut pe mine..doua treburi serioase??!!Ioi...tre sa revin la caterinca :)
Destin...
Nu va asteptati sa vorbim despre binecunoscuta melodie a lui Cargo.."Destin"..ci mai degraba despre destinul uman..poate un pic despre liberul arbitru..nush inca nu sunt foarte convins de randurile care vor urma.
Ce intelegem la liber prin "liber arbitru"? Prin cartile de filosofie, pe vremea cand eram liceean, daca nu ma inseala memoria, era un text legat de Dumnezeu, de libertatea de a alege...libertate de alegere data de cel de sus, ca omul sa poata sa dea cu "capul de pragul de sus" voit, sau nu. Adica sa aleaga singur calea care crede ca i se potriveste cel mai bine. De fapt cred ca era mai mult ideea de a nu ii impune calea pe care El ar fi dorit-o pentru creatura ce tocmai o plamadise.
La greci, Moira reprezenta soarta, crunta soarta care mereu da peste cap visele si vietile oamenilor..Moira reprezenta pentru greci ceva similar, destinului la noi..cel putin asa s-a intamplat in timp..Pe vremea respectiva insa Moira taia si spanzura...oamenii nu aveau nici un cuvant de spus..in ceea ce privea soarta ce-o aveau..
Intrebarea mea...punand in balanta :liber arbitru=Destin...chiar asa sa fie?sa nu avem chiar nici un cuvant de spus in ceea ce priveste cursivitatea vietilor noastre? Sincer, dubit ca ar fi chiar asa drastica treaba.
Din punctul meu de vedere, liberul arbitru inseamna ca singuri ne alegem drumul, deci din start, destinul nostru are pentru inceput cel putin doua drumuri...cum niciodata nu exista doar o singura fata a unei monede, ci doua, asa si cu destinul influentat de alegerile noastre...daca e "hais"...destinul se duce spre stanga (parca asa era), iar daca e "cea" destinul o ia la dreapta..alegerile pe care le facem in viata ne influenteaza atat viata prezenta cat si o parte daca nu in totalitate din actiunile viitoare si ceea ce urmeaza sa se intample cu noi, si daca nu le influenteaza, macar se deschid mai multe portite si avem mai multe variante de ales. So, in cazul asta, de ce mai e destin daca tot ce facem noi influenteaza ce urmeaza sa se intample?
Exista vorba din popor..."e daca mi-e scris sa imi cada un ghiveci in cap o sa imi cada oricum...asa ca pot sa ma duc sa sar si cu parasuta, sa ma dau si cu motoru cu 200 la ora..ca ce-o fi o fi.."..si uite asa ne provocam "destinul". Nu contest existenta unui "drum scris" pentru fiecare dintre noi...contest doar continutul..mai exact..drumul e scris dinainte pentru nastere si moarte...ce e intre, ne apartine..mai mult decat atat...ce e intre cele doua momente, poate influenta drastic chiar momentul final..
Sunt convins ca maine daca ma duc la o tiganca sa imi citeasca in palma, si imi va spune ca voi ajunge spre exemplu un al doilea Cresus, o sa fac tot ce imi sta in putere sa ajung cat mai repede la asta..pe de alta parte daca imi va spune ca intr-un an 3 luni, 12 zile si 4 ore va da o masina peste mine, again voi face tot ce imi va sta in putere sa schimb acest lucru..si ma voi stradui atat de tare incat sunt convins ca as reusi.. Concluzie: intra la treaba forta psihicului care uneori nu ne lasa chiar de capul nostru si ne impinge sa incercam sa influentam viitorul ce tocmai "l-am aflat"..deci actiune umana 100%..destin..mai putin
Pe de alta parte..la fel de convins sunt ca putem influenta doar ceea ce tine 100% de noi, de ceea ce facem...bine, functie de gradul de inteligenta de care dispunem, putem influenta si o parte din actiunile care sunt facute de cei din jurul nostru..dar..un procent mic..si de cele mai multe ori sunt sanse sa nu iasa asa cum ne-am dori.
Nu dam exemple ca nu este cazul stiti si voi despre ce vorbesc asa ca nu mai pierdem timp inutil..
In cazul asta, vin eu si intreb...este destinul 100% independent de vointa umana? Nu..este influentabil?Oh da...Pai daca eu in loc sa stau ca prostu' sa astept sa castig la loto, ma apuc sa imi fac banii singur...ii si fac in timp..sau daca eu, in loc sa ma uit la stele si sa zic: Da doamne maine sa vod okii aia albastri, a doua zi imi fac de lucru prin zona acelor ochi...nu se cheama ca sunt stapan pe actiunile mele? Bine, nu ii mai zicem destin..ii zicem, vointa..anyway...prea multe ganduri serioase..fara nici macar o mica bascalie imi strica..ma doare capul..ma duc la somn..
Va pupez
Ce intelegem la liber prin "liber arbitru"? Prin cartile de filosofie, pe vremea cand eram liceean, daca nu ma inseala memoria, era un text legat de Dumnezeu, de libertatea de a alege...libertate de alegere data de cel de sus, ca omul sa poata sa dea cu "capul de pragul de sus" voit, sau nu. Adica sa aleaga singur calea care crede ca i se potriveste cel mai bine. De fapt cred ca era mai mult ideea de a nu ii impune calea pe care El ar fi dorit-o pentru creatura ce tocmai o plamadise.
La greci, Moira reprezenta soarta, crunta soarta care mereu da peste cap visele si vietile oamenilor..Moira reprezenta pentru greci ceva similar, destinului la noi..cel putin asa s-a intamplat in timp..Pe vremea respectiva insa Moira taia si spanzura...oamenii nu aveau nici un cuvant de spus..in ceea ce privea soarta ce-o aveau..
Intrebarea mea...punand in balanta :liber arbitru=Destin...chiar asa sa fie?sa nu avem chiar nici un cuvant de spus in ceea ce priveste cursivitatea vietilor noastre? Sincer, dubit ca ar fi chiar asa drastica treaba.
Din punctul meu de vedere, liberul arbitru inseamna ca singuri ne alegem drumul, deci din start, destinul nostru are pentru inceput cel putin doua drumuri...cum niciodata nu exista doar o singura fata a unei monede, ci doua, asa si cu destinul influentat de alegerile noastre...daca e "hais"...destinul se duce spre stanga (parca asa era), iar daca e "cea" destinul o ia la dreapta..alegerile pe care le facem in viata ne influenteaza atat viata prezenta cat si o parte daca nu in totalitate din actiunile viitoare si ceea ce urmeaza sa se intample cu noi, si daca nu le influenteaza, macar se deschid mai multe portite si avem mai multe variante de ales. So, in cazul asta, de ce mai e destin daca tot ce facem noi influenteaza ce urmeaza sa se intample?
Exista vorba din popor..."e daca mi-e scris sa imi cada un ghiveci in cap o sa imi cada oricum...asa ca pot sa ma duc sa sar si cu parasuta, sa ma dau si cu motoru cu 200 la ora..ca ce-o fi o fi.."..si uite asa ne provocam "destinul". Nu contest existenta unui "drum scris" pentru fiecare dintre noi...contest doar continutul..mai exact..drumul e scris dinainte pentru nastere si moarte...ce e intre, ne apartine..mai mult decat atat...ce e intre cele doua momente, poate influenta drastic chiar momentul final..
Sunt convins ca maine daca ma duc la o tiganca sa imi citeasca in palma, si imi va spune ca voi ajunge spre exemplu un al doilea Cresus, o sa fac tot ce imi sta in putere sa ajung cat mai repede la asta..pe de alta parte daca imi va spune ca intr-un an 3 luni, 12 zile si 4 ore va da o masina peste mine, again voi face tot ce imi va sta in putere sa schimb acest lucru..si ma voi stradui atat de tare incat sunt convins ca as reusi.. Concluzie: intra la treaba forta psihicului care uneori nu ne lasa chiar de capul nostru si ne impinge sa incercam sa influentam viitorul ce tocmai "l-am aflat"..deci actiune umana 100%..destin..mai putin
Pe de alta parte..la fel de convins sunt ca putem influenta doar ceea ce tine 100% de noi, de ceea ce facem...bine, functie de gradul de inteligenta de care dispunem, putem influenta si o parte din actiunile care sunt facute de cei din jurul nostru..dar..un procent mic..si de cele mai multe ori sunt sanse sa nu iasa asa cum ne-am dori.
Nu dam exemple ca nu este cazul stiti si voi despre ce vorbesc asa ca nu mai pierdem timp inutil..
In cazul asta, vin eu si intreb...este destinul 100% independent de vointa umana? Nu..este influentabil?Oh da...Pai daca eu in loc sa stau ca prostu' sa astept sa castig la loto, ma apuc sa imi fac banii singur...ii si fac in timp..sau daca eu, in loc sa ma uit la stele si sa zic: Da doamne maine sa vod okii aia albastri, a doua zi imi fac de lucru prin zona acelor ochi...nu se cheama ca sunt stapan pe actiunile mele? Bine, nu ii mai zicem destin..ii zicem, vointa..anyway...prea multe ganduri serioase..fara nici macar o mica bascalie imi strica..ma doare capul..ma duc la somn..
Va pupez
duminică, 8 iunie 2008
Liberte...
1789 Revolutia Franceza...1989 Revolutia Romana. Ambele au adus libertatea unor popoare...In cazul nostru, am scapat de o dictatura comunista, punandu-l pe Ceausescu la zid ca pe ultimul infractor...pana la urma nici nu mai conteaza asta..sunt doar amanunte..important e ca ne-am recastigat libertatea. Libertate sa ce? Sa ne plimbam mai mult, sa comunicam fara bariere desi am vaga senzatie ca acea libertate de exprimare inca mai este cenzurata uneori (vezi formatiile hip-hop romanesti). Sa dezvolt, pai e foarte simplu...avem un CNA care impune cate un bip la fiecare pula bagata drept urmare auzim uneori melodii pline de bipuri lungi. Ma uitam la MTV zilele trecute, si nu am vazut asa ceva in alte tari, la alti cantareti..adica nu avem nimic impotriva cuvintelor gen FUCK sau DICK daca sunt puse in engleza sau alte limbi, dar ne oripilam crunt si ne incruntam oripilati daca pula ne zgarie urechile la televizor...fie si un lup mancat de oaie.Trecem mai departe..
Suntem liberi, tiganii au iesit din cotete si ne cotropesc usor usor, iar noi, majoritatea stam si ne uitam la ei ca prostii fara sa facem nimic.Cu toate astea, sunt convins si chiar am intalnit cazuri destul de multe in care tiganii sunt mai romani ca romanii, iar romanii mai tigani decat tiganii...cum asa? Foarte simplu...din educatie si din caracterul nativ al unora..nu mai dau exemple ca nu e cazul si probabil le stiti si voi la fel de bine ca si mine.
Suntem liberi, sa facem aproape orice...liberul arbitru s-ar vrea la el acasa daca nu ne-ar inchista societatea..ceea ce, ma face sa ma contrazic un pic..pentru ca in acest caz nu mai suntem chiar liberi daca trebuie sa tinem cont de normele societatii..insa e democratie..daca nu suntem atenti insa usurel usurel ne putem indrepta spre anarhie..insa nu va fac acum istoricul acestor cuvinte si ce inseamna, ca ar trebui sa tin un mic curs de istorie-politologie si mi-e asa o lene de numa.
Incerc sa ma gandesc insa ce inseamna pentru mine sa fiu liber...pentru mine care am prins destul de mult din propria-mi viata sub ambele regimuri...putin fata de altii, dar repet, raportat la varsta pe care o am. Inainte, mancam chifle de 50 de bani, foarte bune, mergeam la mare trimisi de sindicate, 2 saptamani si 2 saptamani la munte, dintr-un salariu decent, puteai sa iti permiti sa te si lafai uneori...nu prea mult pentru ca nu exista atata materie prima de cumparat, si probabil asta era si motivul pentru care ne descurcam. Stateam ore in sir la coada la lapte sau paine sau carne...se dadeau multe pe sub tejghea...etc etc..programul tv se termina cel mai tarziu la ora 10 seara si in cel mai bun caz prindeam doua posturi de bulgari, si alea cu purici..insa citeam mai mult, ne plimbam mai mult, valorile morale erau cu totul altele, iar noi, prin prisma greutatilor de la acea vreme, aveam grija sa fim inca oameni.
Acum, am cablu, prind 98,56 posturi straine din care 12,3 sunt porno, 20 de stiri si restu muzica si filme..bine exagerez..dar intelegeti ideea. Acum am telefon mobil ca sa ingros buzunarul celor de la vodafone, orange s.a. Acum am devenit internet addicted, nu ma mai uit la teveu, dar citesc carti si presa pe net..am ultimul racnet de telefon (so to speak...metaforic), si daca vrea muschii mei peste 4 ore sunt in Roma la Termini sau in Barcelona pe Avigunda Diagonal...Avem libertate de miscare, avem idei, putem face cam orice si nu doar atat..chiar facem orice ne trece prin cap evident consultand si buzunarul sa vedem daca ni se permite. Traim intr-un secol al informatiilor, al informaticii, al comunicarii si al materialismului..Totul se reduce la bani asa cum am mai zis acum ceva vreme intr-un alt articol, cand va recomandam un film bun. Ce nu se va reduce la bani?Omenia...intepeniti si adaptati cotidianului, lumii, societatii din care facem parte uitam sa fim oameni. Suntem mult mai incisivi, valorile morale s-au schimbat fundamental, chiar si printre cei care au prins si alte vremuri nu numai la copiii de acum...nu mai exista prea mult respect..banul face multe..insa nu vorbim despre bani ci despre libertate..suntem liberi si revin, desi ne permitem orice, ne oripilam la auzul cuvantului pula sau altor cuvinte care exprima diverse parti ale corpului. Daca ar fi sa dau crezare tipului care a facut un show la stand up comedy in Deko, numai femeile sunt vinovate ca acest cuvant este unul nasol, atata vreme cat pentru noi exprima atatea si atatea altele separat de semnificatia princeps. Insa, va las cu Teo ca sa intelegeti ce va zic :http: //www.youtube.com/watch?v=bNoOusfqwMM , iar eu revin la libertate..
Deci ce inseamna libertatea pentru mine? Cat se poate de sincer, nu cred ca stiu...da ok, fac tot ce imi trece prin cap, scriu tot ce imi trece prin cap mie sau altora :P, mananc, ma imbrac, ma plimb cat ma tine buzunarul, dar liber..liber ma simt cand ma smulg efectiv in viata de zi cu zi si plec..la dracu in praznic..la mare, la munte, in alte tari..liber, relaxat, fara nici un fel de grija..dorm mai bine, mananc mai bine, rad mai mult si socializez si mai mult..Nu cred ca doar la asta se poate reduce libertatea..sau poate ca da..probabil ar trebui sa fiu/fim privat/i de libertate o perioada ca sa putem aprecia tot ce avem. Pana una alta, va las sa va amuzati cu mamaica simpatica de la megastar care le zice tare bine de libertate : http://www.youtube.com/watch?v=OLW3JZUJN9E&feature=related
Va pupez...si, fiti liberi :)
Suntem liberi, tiganii au iesit din cotete si ne cotropesc usor usor, iar noi, majoritatea stam si ne uitam la ei ca prostii fara sa facem nimic.Cu toate astea, sunt convins si chiar am intalnit cazuri destul de multe in care tiganii sunt mai romani ca romanii, iar romanii mai tigani decat tiganii...cum asa? Foarte simplu...din educatie si din caracterul nativ al unora..nu mai dau exemple ca nu e cazul si probabil le stiti si voi la fel de bine ca si mine.
Suntem liberi, sa facem aproape orice...liberul arbitru s-ar vrea la el acasa daca nu ne-ar inchista societatea..ceea ce, ma face sa ma contrazic un pic..pentru ca in acest caz nu mai suntem chiar liberi daca trebuie sa tinem cont de normele societatii..insa e democratie..daca nu suntem atenti insa usurel usurel ne putem indrepta spre anarhie..insa nu va fac acum istoricul acestor cuvinte si ce inseamna, ca ar trebui sa tin un mic curs de istorie-politologie si mi-e asa o lene de numa.
Incerc sa ma gandesc insa ce inseamna pentru mine sa fiu liber...pentru mine care am prins destul de mult din propria-mi viata sub ambele regimuri...putin fata de altii, dar repet, raportat la varsta pe care o am. Inainte, mancam chifle de 50 de bani, foarte bune, mergeam la mare trimisi de sindicate, 2 saptamani si 2 saptamani la munte, dintr-un salariu decent, puteai sa iti permiti sa te si lafai uneori...nu prea mult pentru ca nu exista atata materie prima de cumparat, si probabil asta era si motivul pentru care ne descurcam. Stateam ore in sir la coada la lapte sau paine sau carne...se dadeau multe pe sub tejghea...etc etc..programul tv se termina cel mai tarziu la ora 10 seara si in cel mai bun caz prindeam doua posturi de bulgari, si alea cu purici..insa citeam mai mult, ne plimbam mai mult, valorile morale erau cu totul altele, iar noi, prin prisma greutatilor de la acea vreme, aveam grija sa fim inca oameni.
Acum, am cablu, prind 98,56 posturi straine din care 12,3 sunt porno, 20 de stiri si restu muzica si filme..bine exagerez..dar intelegeti ideea. Acum am telefon mobil ca sa ingros buzunarul celor de la vodafone, orange s.a. Acum am devenit internet addicted, nu ma mai uit la teveu, dar citesc carti si presa pe net..am ultimul racnet de telefon (so to speak...metaforic), si daca vrea muschii mei peste 4 ore sunt in Roma la Termini sau in Barcelona pe Avigunda Diagonal...Avem libertate de miscare, avem idei, putem face cam orice si nu doar atat..chiar facem orice ne trece prin cap evident consultand si buzunarul sa vedem daca ni se permite. Traim intr-un secol al informatiilor, al informaticii, al comunicarii si al materialismului..Totul se reduce la bani asa cum am mai zis acum ceva vreme intr-un alt articol, cand va recomandam un film bun. Ce nu se va reduce la bani?Omenia...intepeniti si adaptati cotidianului, lumii, societatii din care facem parte uitam sa fim oameni. Suntem mult mai incisivi, valorile morale s-au schimbat fundamental, chiar si printre cei care au prins si alte vremuri nu numai la copiii de acum...nu mai exista prea mult respect..banul face multe..insa nu vorbim despre bani ci despre libertate..suntem liberi si revin, desi ne permitem orice, ne oripilam la auzul cuvantului pula sau altor cuvinte care exprima diverse parti ale corpului. Daca ar fi sa dau crezare tipului care a facut un show la stand up comedy in Deko, numai femeile sunt vinovate ca acest cuvant este unul nasol, atata vreme cat pentru noi exprima atatea si atatea altele separat de semnificatia princeps. Insa, va las cu Teo ca sa intelegeti ce va zic :http: //www.youtube.com/watch?v=bNoOusfqwMM , iar eu revin la libertate..
Deci ce inseamna libertatea pentru mine? Cat se poate de sincer, nu cred ca stiu...da ok, fac tot ce imi trece prin cap, scriu tot ce imi trece prin cap mie sau altora :P, mananc, ma imbrac, ma plimb cat ma tine buzunarul, dar liber..liber ma simt cand ma smulg efectiv in viata de zi cu zi si plec..la dracu in praznic..la mare, la munte, in alte tari..liber, relaxat, fara nici un fel de grija..dorm mai bine, mananc mai bine, rad mai mult si socializez si mai mult..Nu cred ca doar la asta se poate reduce libertatea..sau poate ca da..probabil ar trebui sa fiu/fim privat/i de libertate o perioada ca sa putem aprecia tot ce avem. Pana una alta, va las sa va amuzati cu mamaica simpatica de la megastar care le zice tare bine de libertate : http://www.youtube.com/watch?v=OLW3JZUJN9E&feature=related
Va pupez...si, fiti liberi :)
vineri, 6 iunie 2008
Provocari...provocari..
Hmm in seara asta sau altcandva ar trebui sa scriu despre provocari...n-am nici cea mai vaga idee..clar este un lucru..aseara am fost in salsa3 si a fost o reala provocare sa invat sa ma misc ca un cocos pe scena pe ritm de bachata...spre linistea tuturor, nu cred ca m-am descurcat rau..dar meritele sunt ale "profei" care se misca super bine..Mereu cand merg in salsa mi se aprinde asa un bec sa ma apuc de niscaiva cursuri sa invat si eu sa ma misc..mereu ma simt de-amboulea cand vad ca in astfel de cluburi tot poporul stie sa miste ceva numa je..oha. Si ca sa ma conving si mai bine ca tre sa ma apuc de ast sport, am fost si in Preoteasa in seara asta, poate poate s-o lega ceva de mini..ori n-am baut destul ori provocarea n-a fost destul de mare, ca dupa numa o ora am ajuns in spice, unde m-am simtit in elementul meu..compania extrem de placuta..poate chiar mai mult as putea spune, a fost ca o cireasa de pe tort. Insa nici aici provocarea n-a fost destul de mare astfel incat am ajuns la 2 juma acasa cu "promisiunea" ca maine vom relua in Music Club alaturi de fostii mei colegi din IBM. Ar trebui sa iasa super fun...cine stie, poate o sa si iasa.
Revenind la provocari insa, a fost o provocare micuta ce e drept sa invat sa ma misc, a fosto provocare sa ma adaptez la stilul de dans al unei necunoscute...ma rog nu chiar necunoscuta..metaforic vorbind.. Provocarea cea mare va fi saptamana viitoare in Vama Veche...cand imi voi arunca magnifica voce la bataia unei chitari :)..de fapt si de drept, cred ca mai bine zis, in bataia unor valuri...caci indiferent de temeperatura clar voi face macar o baie...cu sau fara costum de baie :D
Provocari, provocari, provocari...hmm am una tare :D
Eram mai mic si mai ..timid (poate)..jucam un joc de societate deosebit, numit table..pe porunci..si asa cum se intampla uneori cand esti atent la persoana cu care joci si nu la jocul in sine, am pierdut..porunca/provocare...sa gadil, daca nu ma insel, fara sa imi folosesc mainile si/sau gura...super tare..sa vedeti un melc cum incearca sa faca gadilici cu nasu'...noroc ca nu eram racit, cel putin asa imi aduc aminte..noroc ca sensibilizarea are loc rapid si n-a trebuit sa ma chinui prea tare.
Mai am una recenta...concert muzica cubaneza...salsa..chestii, susanele, trestii etc...5 tipi si patru gagici..una dintre ele tare rau de tot..si ca muiere si ca dansatoare..se termina concertu..cineva, nu spui cine, ma vede cu chef e dans.."du-te de danseaza cu aia mica (adik cubaneza)"..mandea n-are ce face si se duce..m-a pus in cap..se misca intr-un fel de m-a bagat in boala scurt si la obiect..hai, hai e doar metaforic nu va ganditi la te miri ce alte ..obiecte :D
Gurile rele spun ca am facut fata cu brio..honestly speaking cred ca as fi facut si laterale nu numai fata ;;)...gurile rele..se abtin de invidie..
Ideea de fapt si de drept e in felul urmator: provocari exista la tot pasul...ispite la fel...depinde de fiecare in parte cum le ia si cat accent pune pe ele. Uneori e bine sa raspunzi la provocari..poate de multe ori chiar..nu de alta dar o autoevaluare sau o evaluare din partea celorlalti nu strica niciodata, cel putin cand si cand din gand in gand. Sunt unii oameni care nu reactioneaza decat la provocari..cand zic unii oameni ma refer de fapt la aproape toti oamenii...toti reactionam intr-un fel sa zicem, usor mai "violent" atunci cand avem o provocare in fata care ne taie respiratia..ceea ce nu e in mod neaparat un lucru rau..ba dimpotriva...sunt momente cand doar asa ne putem depasi nivelul..raspunzand la diverse provocari...daca reusim sa pastram viata ca o provocare continua atunci e deja super oferta..din pacate uneori intram in cotidian atat de intens incat uitam de propria persoana, din dorinta de a ne adapta si a ne face acceptati de societate...Sa nu uitam insa ca din acea societate facem si noi parte, si ca ii putem da din trasaturile noastre oricand,oricum (se pare ca imi plac mult cuvintele astea)...
Totul e sa si vrem...;)
Revenind la provocari insa, a fost o provocare micuta ce e drept sa invat sa ma misc, a fosto provocare sa ma adaptez la stilul de dans al unei necunoscute...ma rog nu chiar necunoscuta..metaforic vorbind.. Provocarea cea mare va fi saptamana viitoare in Vama Veche...cand imi voi arunca magnifica voce la bataia unei chitari :)..de fapt si de drept, cred ca mai bine zis, in bataia unor valuri...caci indiferent de temeperatura clar voi face macar o baie...cu sau fara costum de baie :D
Provocari, provocari, provocari...hmm am una tare :D
Eram mai mic si mai ..timid (poate)..jucam un joc de societate deosebit, numit table..pe porunci..si asa cum se intampla uneori cand esti atent la persoana cu care joci si nu la jocul in sine, am pierdut..porunca/provocare...sa gadil, daca nu ma insel, fara sa imi folosesc mainile si/sau gura...super tare..sa vedeti un melc cum incearca sa faca gadilici cu nasu'...noroc ca nu eram racit, cel putin asa imi aduc aminte..noroc ca sensibilizarea are loc rapid si n-a trebuit sa ma chinui prea tare.
Mai am una recenta...concert muzica cubaneza...salsa..chestii, susanele, trestii etc...5 tipi si patru gagici..una dintre ele tare rau de tot..si ca muiere si ca dansatoare..se termina concertu..cineva, nu spui cine, ma vede cu chef e dans.."du-te de danseaza cu aia mica (adik cubaneza)"..mandea n-are ce face si se duce..m-a pus in cap..se misca intr-un fel de m-a bagat in boala scurt si la obiect..hai, hai e doar metaforic nu va ganditi la te miri ce alte ..obiecte :D
Gurile rele spun ca am facut fata cu brio..honestly speaking cred ca as fi facut si laterale nu numai fata ;;)...gurile rele..se abtin de invidie..
Ideea de fapt si de drept e in felul urmator: provocari exista la tot pasul...ispite la fel...depinde de fiecare in parte cum le ia si cat accent pune pe ele. Uneori e bine sa raspunzi la provocari..poate de multe ori chiar..nu de alta dar o autoevaluare sau o evaluare din partea celorlalti nu strica niciodata, cel putin cand si cand din gand in gand. Sunt unii oameni care nu reactioneaza decat la provocari..cand zic unii oameni ma refer de fapt la aproape toti oamenii...toti reactionam intr-un fel sa zicem, usor mai "violent" atunci cand avem o provocare in fata care ne taie respiratia..ceea ce nu e in mod neaparat un lucru rau..ba dimpotriva...sunt momente cand doar asa ne putem depasi nivelul..raspunzand la diverse provocari...daca reusim sa pastram viata ca o provocare continua atunci e deja super oferta..din pacate uneori intram in cotidian atat de intens incat uitam de propria persoana, din dorinta de a ne adapta si a ne face acceptati de societate...Sa nu uitam insa ca din acea societate facem si noi parte, si ca ii putem da din trasaturile noastre oricand,oricum (se pare ca imi plac mult cuvintele astea)...
Totul e sa si vrem...;)
joi, 5 iunie 2008
Vorbe...
ok ppl, hai sa iesim din starea asta letargica..eram la Curtea de Arges, cu prietenii de o viata, sarbatorind cei 26 de ani ai mei si 27 ai lui Chronos. Numa cupluri...numai eu si Uri, eram singurei..drept urmare a picat boroboata sa dormim noi doi in aceeasi camera. In prima seara, am ragusit cantand de toate pentru toti, de la cantece de munte, la rock, muzica populara..orice..La aproape de voi, Ana as usual, a apasat pe buton si a inceput sa planga..nu prea pricep eu de ce plange ea la melodia asta ca de 10 ani si mai bine decat e melodia "noastra" doar de vreo doi o face asa cum simt de raspundere..pana la urma suntem un grup relativ compact..si unit mai ales in momentele in care este necesar..anyway, trecem peste asta ca vreau sa ajung mai repede la doua povesti..a doua zi dupa pranz, ca doi sugari, si eu si uri am picat loviti in aripa si am mers sa dormim..dupa ce m-a trezit mobilul de jde ori de imi venea sa il arunc pe geam (nu era al meu ca altfel...), fac oki, il trezesc si p-asta si incepem sa stam la taclale..eu, ca sa ma intind, stau cu o mana in sus. De partea cealalta a usii, Spanacus, spala vase..usa are geam cu perdea, dar se vede destul de bine...Spanacus pune vasele la loc uitandu-se prin geam..da sa plece si se intoarce brusc: Baaaaaaaaaaaaaaaaaah, ia uite cum doarme Kinezu' cu mana in sus! Veniti mah repede sa il vedeti p-asta!!!
Eu cu Uri auzeam tot, si incercam sa ne abtinem sa nu ne miscam, sa nu radem, sa nu se prinda poporul ca nu dormim...rand pe rand s-au apropiat tiptil de geam..ce se fac insa ca in dreptul usii sunt si doua trepte si nu incapeau toti..deschid usa si cu aparatul in mana se apropie tiptil...eu in continuare rastignit cu o mana in sus, cu okii mici (credeti-ma ca pot sa ii fac foarte mici) faceam eforturi sa raman serios si sa par ca dorm..n-am mai reusit cand au ridicat aparatul sa faca poza..
Hai bah, ca Spanac asta nu mai vede bine, ne-a chemat de pomana..Vine seara...jucam o mima..veseli toti...Chronos e o poezie..bine el e vesel si plin de caterinca de la natura..daca mai e si ciupit un pic deja face show. Mima nu mai prezinta interes...o dam pe ..baba oarba..pfuai, sa joci baba oarba 10 insi, intr-o camera de 4 pe 8 metri maxim e o provocare dura ..ne-am schimbat hainele intre noi, ne-am cocotat pe scari, ne-am ascuns sub banci..a fost efectiv ca la 4-5 ani..diferenta e ca acum avem si un doi in fata celor 4-5 cel putin...vorbesc mult...mai mult decat multi altii, dar am vazut un lucru...cand sunt foarte foarte relaxat..tac si mai mult..insa rad si ma binedispun mult mai repede...parca sunt intors cu cheia..imi arde de saga oricand daca am si cu cine..comunic...tac si prin tacere tot comunic cateceva mai ales pentru cine ma si cunoaste...
Cu toate astea, sa tac e un pic cam greu...numa daca imi pui o intrebare inteligenta gen "si...ce mai zici????" imi vine sa te trimit la dracu ca nu esti capabil sa deschizi un subiect de discutie daca tot vrei sa faci conversatie.
Nu de foarte mult timp, stateam de vorba cu o pustoaica simpatica...foarte vorbareata..prima data..mai vorbea de risca sa imi faca concurenta..cred ca de nervi, ca altfel nu imi explic logoreea..ne-am mai intalnit si a doua oara..poate si a treia...a patra..uatevar..i-a mancat pisica limba..dar se exprima onomatopeic..nu-i rau nici asa..
Aveam eu o colega in liceu...Alice ce faci? iiii..si ridica din umeri..Alice vii sa fumezi?iiii si iar ridica din umeri...Alice ai facut bine la teza?iiiiiiiiiiiiiiiiii si iar dadea din umeri...Eu as fi intrebat-o..Alice, esti proasta??? sunt curios daca mai facea tot asa...din pacate pe vremea aia nu eram asa de rautacios cum mi se reproseaza ca sunt acuma...Mi s-a dus vestea ca sunt prea rautacios si nu iert pe nimeni...pana si mama a aflat aseara asta de la o colega...nu sunt rautacios..comunic mereu ceva..daca pricepi ce, e foarte bine, daca stii de gluma e si mai bine..daca nu, inghiti in sec, te inrosesti, treci usor si prin celelalte culori ale curcubeului, pleci capul si te duci...
Iar sunt in liceu, ca asta e o perioada in care eram mai zgubilitic asa...ca o zana :))
Am o prietena buna acuma, care la vremea respectiva fugea din calea mea..." frate aveai o fata de ziceai ca mananci copii pe paine..nu zambeai niciodata"...pai cum frate sa zambesc asa ca proasta in targ daca merg singur pe culoar??? mai greu..acuma se amuza si rade...si cand o dam in glume serioase..si ea..bai ce rautacios esti!!! Sunt brutal de sincer...comunic oricum oricand oricum..si daca tac..atunci sa te feresti ca in mod sigur nu e de bine..imi place sa observ, sa bat campii cu veselie pe te miri ce subiect doua ore si la final sa iti trag o concluzie de nu mai ai ce sa zici...asta e se mai intampla..
Dar hmm..mai taci dracului...pai as face-o dar nu in orice conditii...imi place sa tac..sa admir..sa ating..sa savurez..(hai hai ca stiu ca va duce mintea aiurea..dar de data asta va dau voie :P )...
Imi place sa tac atunci cand vorbesc altii mult...sa ii observ, cum se manifesta, cum gandesc...cum isi apara punctele de vedere...uneori e amuzant..poate chiar mai amuzant decat sa comunici continuu..sa risti sa iti "pierzi" interlocutorii pe drum...si la final sa te intrebi..ok..si despre ce vorbeam?:D
Gata si bataia campilor..ma duc sa comunica la o felie de tort un pahar de vin..si desara...salsaaaaaaa!!!!
Eu cu Uri auzeam tot, si incercam sa ne abtinem sa nu ne miscam, sa nu radem, sa nu se prinda poporul ca nu dormim...rand pe rand s-au apropiat tiptil de geam..ce se fac insa ca in dreptul usii sunt si doua trepte si nu incapeau toti..deschid usa si cu aparatul in mana se apropie tiptil...eu in continuare rastignit cu o mana in sus, cu okii mici (credeti-ma ca pot sa ii fac foarte mici) faceam eforturi sa raman serios si sa par ca dorm..n-am mai reusit cand au ridicat aparatul sa faca poza..
Hai bah, ca Spanac asta nu mai vede bine, ne-a chemat de pomana..Vine seara...jucam o mima..veseli toti...Chronos e o poezie..bine el e vesel si plin de caterinca de la natura..daca mai e si ciupit un pic deja face show. Mima nu mai prezinta interes...o dam pe ..baba oarba..pfuai, sa joci baba oarba 10 insi, intr-o camera de 4 pe 8 metri maxim e o provocare dura ..ne-am schimbat hainele intre noi, ne-am cocotat pe scari, ne-am ascuns sub banci..a fost efectiv ca la 4-5 ani..diferenta e ca acum avem si un doi in fata celor 4-5 cel putin...vorbesc mult...mai mult decat multi altii, dar am vazut un lucru...cand sunt foarte foarte relaxat..tac si mai mult..insa rad si ma binedispun mult mai repede...parca sunt intors cu cheia..imi arde de saga oricand daca am si cu cine..comunic...tac si prin tacere tot comunic cateceva mai ales pentru cine ma si cunoaste...
Cu toate astea, sa tac e un pic cam greu...numa daca imi pui o intrebare inteligenta gen "si...ce mai zici????" imi vine sa te trimit la dracu ca nu esti capabil sa deschizi un subiect de discutie daca tot vrei sa faci conversatie.
Nu de foarte mult timp, stateam de vorba cu o pustoaica simpatica...foarte vorbareata..prima data..mai vorbea de risca sa imi faca concurenta..cred ca de nervi, ca altfel nu imi explic logoreea..ne-am mai intalnit si a doua oara..poate si a treia...a patra..uatevar..i-a mancat pisica limba..dar se exprima onomatopeic..nu-i rau nici asa..
Aveam eu o colega in liceu...Alice ce faci? iiii..si ridica din umeri..Alice vii sa fumezi?iiii si iar ridica din umeri...Alice ai facut bine la teza?iiiiiiiiiiiiiiiiii si iar dadea din umeri...Eu as fi intrebat-o..Alice, esti proasta??? sunt curios daca mai facea tot asa...din pacate pe vremea aia nu eram asa de rautacios cum mi se reproseaza ca sunt acuma...Mi s-a dus vestea ca sunt prea rautacios si nu iert pe nimeni...pana si mama a aflat aseara asta de la o colega...nu sunt rautacios..comunic mereu ceva..daca pricepi ce, e foarte bine, daca stii de gluma e si mai bine..daca nu, inghiti in sec, te inrosesti, treci usor si prin celelalte culori ale curcubeului, pleci capul si te duci...
Iar sunt in liceu, ca asta e o perioada in care eram mai zgubilitic asa...ca o zana :))
Am o prietena buna acuma, care la vremea respectiva fugea din calea mea..." frate aveai o fata de ziceai ca mananci copii pe paine..nu zambeai niciodata"...pai cum frate sa zambesc asa ca proasta in targ daca merg singur pe culoar??? mai greu..acuma se amuza si rade...si cand o dam in glume serioase..si ea..bai ce rautacios esti!!! Sunt brutal de sincer...comunic oricum oricand oricum..si daca tac..atunci sa te feresti ca in mod sigur nu e de bine..imi place sa observ, sa bat campii cu veselie pe te miri ce subiect doua ore si la final sa iti trag o concluzie de nu mai ai ce sa zici...asta e se mai intampla..
Dar hmm..mai taci dracului...pai as face-o dar nu in orice conditii...imi place sa tac..sa admir..sa ating..sa savurez..(hai hai ca stiu ca va duce mintea aiurea..dar de data asta va dau voie :P )...
Imi place sa tac atunci cand vorbesc altii mult...sa ii observ, cum se manifesta, cum gandesc...cum isi apara punctele de vedere...uneori e amuzant..poate chiar mai amuzant decat sa comunici continuu..sa risti sa iti "pierzi" interlocutorii pe drum...si la final sa te intrebi..ok..si despre ce vorbeam?:D
Gata si bataia campilor..ma duc sa comunica la o felie de tort un pahar de vin..si desara...salsaaaaaaa!!!!
miercuri, 4 iunie 2008
Jurnalul unui om plictisit...
7:45...suna ceasul...ai sa-mi bag..iar tre sa ma scol sa ma duc la birou..hmm, mai dorm un sfert de ora.
8:00 suna iar ceasul..ce dracu, abia am adormit la loc..mai stau un pic
10:00...oofff pana mea, hai ca ma dau jos din pat. 10 minute mai tarziu, sunt la metrou. Puhoi de lume..ne inghesuim ca sardelele..dar avem metrou noua marca...foarte tare. Ajung la Victoriei. Pierd inca 15 minute sa trec pasajul sa pot sa iau metroul spre Aviatorilor. Deja spumizez, sunt transpirat si am o nevoie acuta de o tigare si un suc sa ma calmez..basca un dush racoritor. Ma urc in autobuz..mirosul de imbacseala si transpiratie ma ofileste si mi se taie genunchii..pastele masii de treaba..nu mere si asta mai repede sa ma vad ajuns la birou...Ajung la birou, un pachet de nervi, transpirat, cu foamea in gat si cu o lipsa de chef acuta..am foarte mult de lucru..sa deschid calculatorul..sa verific mailul (nu ca mi-ar scrie cineva dar poate poate vine dracului si propunerea de proiect sa imi inveseleasca ziua). Dau drumu la winamp, castile la maxim, blochez tastatura sa nu mi se joace nimeni la volum si plec la tigare pe muzica lui Remmstein. Fumez, una, doua, trei tigari..deja mi s-a uscat gatu de sete de foame si de orice alte nevoi. Ma intorc in birou sa imi verific si celelalte 15 adrese de mail. se face 12 juma si cobor la masa..O coada infernala..parca se da ceva gratis..nu e nimeni atent la faptul ca doar noi mancam gratis si ca ar trebui sa avem o coada separata de restul lumii...3 bucatari obositi "fac eforturi" sa ne serveasca..tot poporul sta si asteapta la primul de parca mancarea ar fi mai buna si portiile mai mari..ceilalti doi someaza..
Hai frate la aia doi ca stau si freaca duda...macar sa nu obosesc mai rau stand in picioare. Dupa o masa ii spunem noi copioasa...2-3 tigari sanatoase..barfa obisnuita presarate de glume si bancuri si back to office.
Futu-i (zise printesa)..mai avem 4 ore juma' pana se suna de iesire. Nu mai am nimic de verificat..ma uit cu jind la cei care chiar au proiect, inghit in sec si zic ca poate maine rasare soarele si pe strada mea..Pusca mea, mi-am luat certificari ca acum sa frec duda. Ma apuc intr-un final de ceva self study...dupa primele 2 fraze ma blochez dandu-mi seama ca citesc acelasi lucru de juma de ora si nu reusesc sa ma concentrez..se face 16:30..mai bag 2 tigari si o gura de suc si plec dracu acasa ..macar acolo pot sa stau in pantaloni scurti sau sa ies la o terasa.
Cam asa trece viata...ca o zi de munca..intri in cotidian..nici nu mai tre sa strangi din cur sa suporti toanele PM-ului..pentru simplul motiv ca nu il ai..oha PM oha proiect..dar noi asteptam cu stoicism..
Tre sa rasara soarele si la noi ..Poate maine??!!
8:00 suna iar ceasul..ce dracu, abia am adormit la loc..mai stau un pic
10:00...oofff pana mea, hai ca ma dau jos din pat. 10 minute mai tarziu, sunt la metrou. Puhoi de lume..ne inghesuim ca sardelele..dar avem metrou noua marca...foarte tare. Ajung la Victoriei. Pierd inca 15 minute sa trec pasajul sa pot sa iau metroul spre Aviatorilor. Deja spumizez, sunt transpirat si am o nevoie acuta de o tigare si un suc sa ma calmez..basca un dush racoritor. Ma urc in autobuz..mirosul de imbacseala si transpiratie ma ofileste si mi se taie genunchii..pastele masii de treaba..nu mere si asta mai repede sa ma vad ajuns la birou...Ajung la birou, un pachet de nervi, transpirat, cu foamea in gat si cu o lipsa de chef acuta..am foarte mult de lucru..sa deschid calculatorul..sa verific mailul (nu ca mi-ar scrie cineva dar poate poate vine dracului si propunerea de proiect sa imi inveseleasca ziua). Dau drumu la winamp, castile la maxim, blochez tastatura sa nu mi se joace nimeni la volum si plec la tigare pe muzica lui Remmstein. Fumez, una, doua, trei tigari..deja mi s-a uscat gatu de sete de foame si de orice alte nevoi. Ma intorc in birou sa imi verific si celelalte 15 adrese de mail. se face 12 juma si cobor la masa..O coada infernala..parca se da ceva gratis..nu e nimeni atent la faptul ca doar noi mancam gratis si ca ar trebui sa avem o coada separata de restul lumii...3 bucatari obositi "fac eforturi" sa ne serveasca..tot poporul sta si asteapta la primul de parca mancarea ar fi mai buna si portiile mai mari..ceilalti doi someaza..
Hai frate la aia doi ca stau si freaca duda...macar sa nu obosesc mai rau stand in picioare. Dupa o masa ii spunem noi copioasa...2-3 tigari sanatoase..barfa obisnuita presarate de glume si bancuri si back to office.
Futu-i (zise printesa)..mai avem 4 ore juma' pana se suna de iesire. Nu mai am nimic de verificat..ma uit cu jind la cei care chiar au proiect, inghit in sec si zic ca poate maine rasare soarele si pe strada mea..Pusca mea, mi-am luat certificari ca acum sa frec duda. Ma apuc intr-un final de ceva self study...dupa primele 2 fraze ma blochez dandu-mi seama ca citesc acelasi lucru de juma de ora si nu reusesc sa ma concentrez..se face 16:30..mai bag 2 tigari si o gura de suc si plec dracu acasa ..macar acolo pot sa stau in pantaloni scurti sau sa ies la o terasa.
Cam asa trece viata...ca o zi de munca..intri in cotidian..nici nu mai tre sa strangi din cur sa suporti toanele PM-ului..pentru simplul motiv ca nu il ai..oha PM oha proiect..dar noi asteptam cu stoicism..
Tre sa rasara soarele si la noi ..Poate maine??!!
marți, 3 iunie 2008
Fara tristete fara lacrimi...e vara
Îmi e sufletul plin de tristeţe şi dor
Şi nimeni nu vrea să-l asculte.
Şi-a deschis aripile pornind-o în zbor,
Dar într-o clipă i s-au oprit frânte…
A fost totul aievea sau au fost numai vise?
Dar cine mai stă acum să gândească…
Tristeţea cea rea de mult răsărise
Dar inima mea îşi dorea să iubească.
Acum îmi plânge totul odată cu mine,
Plâng norii şi cerul, chiar vântul se zbate
E lacrima iubirii ce-o simt pentru tine,
Voi urî clipa ce te-a dus atât de departe…
Sunt lacrimi ce-mi udă obrajii fără să vrea…
Le-aş opri însă atunci ar trebui să ţipe mânia
Te iert că nu ai ştiut să-ţi asculţi inima
Şi lasă-mi tăcerea să ceară iar copilăria…
E hai sa nu exageram...poet nu sunt..ma rog..ma mai incerca si pe mine talentul cand eram mai mititel..dar din versurile alea ar putea iesi doar niste super manele cred eu. Versurile apartin unei prietene bune...stau si ma intreb oare ce a fost in sufletul ei cand le-a scris? A fost si altceva decat inspiratie?
Stateam deunazi de vorba cu o alta prietena despre vise neterminate..neimplinite..vise..dezamagiri..alte vise ce se nasc din cele pierdute...Oare cati pe lumea asta nu s-au gandit cel putin o data la cuvintele de mai sus? Cati n-ati fosti tristi?Cati nu ati tanjit dupa o dragoste mai veche sau pentru una noua..alergam dupa cai verzi pe peretzi, dupa fluturii de care vorbeam acum ceva vreme...insa uneori ma gandesc ca suntem atat de orbi incat nici macar nu vedem ca acel "ideal", acele senzatii, acele trairi se intrupeaza toate poate chiar sub nasul nostru...si orbecaim fara lumanare macar si ..evident de cele mai multe ori ajungem sa realizam prea tarziu,ca ceea ce cautam cu disperare e chiar langa noi! Parerea mea e ca ar trebui sa ne cautam mai des pe la oftalmolog sa ne facem un update la dioptrii si sa cascam ochii mai bine...
Am trait o data demult un asemenea moment..am vazut sub ochii mei ceea ce speram sa gasesc in alta parte..nu vorbesc nici in parabole nici din auzite..ca mine sunteti toti..oameni..
Nu e loc de reprosuri nu e loc de tristete..nu de ura...e loc de mai bine..de bucurie..de veselie de momente copilaroase si mature in acelasi timp...luati-o cum doriti..fie sa fiti copii si sa discutati ca doi oameni mari, fie sa fiti doi oameni mari si sa discutati ca doi copii..cred ca e un sens dublu.
Visati, copilariti..iarna nu-i ca vara si viata bate filmu :)) Ploaia de toamna e uda si rece, mohorata si trista..suntem in luna copilului..in luna caldurii a verii...a fustelor scurte si a tricourilor cu muschi :))...zambiti si lasati ploaia de vara sa va curete sufletele si ochii inlacrimati de tristete..deschideti-va portile sufletului si ganditi-va bine la ceea ce a ajuns in filosofie piatra de temelie : Cogito ergo sum...gandesc deci exist.
Ganditi, ganditi dar nu prea mult sa nu se incinga creierashele..mai si simtiti uneori..
Şi nimeni nu vrea să-l asculte.
Şi-a deschis aripile pornind-o în zbor,
Dar într-o clipă i s-au oprit frânte…
A fost totul aievea sau au fost numai vise?
Dar cine mai stă acum să gândească…
Tristeţea cea rea de mult răsărise
Dar inima mea îşi dorea să iubească.
Acum îmi plânge totul odată cu mine,
Plâng norii şi cerul, chiar vântul se zbate
E lacrima iubirii ce-o simt pentru tine,
Voi urî clipa ce te-a dus atât de departe…
Sunt lacrimi ce-mi udă obrajii fără să vrea…
Le-aş opri însă atunci ar trebui să ţipe mânia
Te iert că nu ai ştiut să-ţi asculţi inima
Şi lasă-mi tăcerea să ceară iar copilăria…
E hai sa nu exageram...poet nu sunt..ma rog..ma mai incerca si pe mine talentul cand eram mai mititel..dar din versurile alea ar putea iesi doar niste super manele cred eu. Versurile apartin unei prietene bune...stau si ma intreb oare ce a fost in sufletul ei cand le-a scris? A fost si altceva decat inspiratie?
Stateam deunazi de vorba cu o alta prietena despre vise neterminate..neimplinite..vise..dezamagiri..alte vise ce se nasc din cele pierdute...Oare cati pe lumea asta nu s-au gandit cel putin o data la cuvintele de mai sus? Cati n-ati fosti tristi?Cati nu ati tanjit dupa o dragoste mai veche sau pentru una noua..alergam dupa cai verzi pe peretzi, dupa fluturii de care vorbeam acum ceva vreme...insa uneori ma gandesc ca suntem atat de orbi incat nici macar nu vedem ca acel "ideal", acele senzatii, acele trairi se intrupeaza toate poate chiar sub nasul nostru...si orbecaim fara lumanare macar si ..evident de cele mai multe ori ajungem sa realizam prea tarziu,ca ceea ce cautam cu disperare e chiar langa noi! Parerea mea e ca ar trebui sa ne cautam mai des pe la oftalmolog sa ne facem un update la dioptrii si sa cascam ochii mai bine...
Am trait o data demult un asemenea moment..am vazut sub ochii mei ceea ce speram sa gasesc in alta parte..nu vorbesc nici in parabole nici din auzite..ca mine sunteti toti..oameni..
Nu e loc de reprosuri nu e loc de tristete..nu de ura...e loc de mai bine..de bucurie..de veselie de momente copilaroase si mature in acelasi timp...luati-o cum doriti..fie sa fiti copii si sa discutati ca doi oameni mari, fie sa fiti doi oameni mari si sa discutati ca doi copii..cred ca e un sens dublu.
Visati, copilariti..iarna nu-i ca vara si viata bate filmu :)) Ploaia de toamna e uda si rece, mohorata si trista..suntem in luna copilului..in luna caldurii a verii...a fustelor scurte si a tricourilor cu muschi :))...zambiti si lasati ploaia de vara sa va curete sufletele si ochii inlacrimati de tristete..deschideti-va portile sufletului si ganditi-va bine la ceea ce a ajuns in filosofie piatra de temelie : Cogito ergo sum...gandesc deci exist.
Ganditi, ganditi dar nu prea mult sa nu se incinga creierashele..mai si simtiti uneori..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
